Interviul a fost realizat de Vizitiu Alexandra impreuna cu Puscasu Denisa, eleve in clasa a XI-a D la Colegiul National Catolic “Sf. Iosif” din judetul Bacau.
Elevii sunt interesati de o anumita materie in momentul in care profesorul este cat mai intelegator si cooperant cu elevii, dorim sa-i multumim domnului profesor Raimond-Tiberiu Iancu pentru ca si-a rupt din timpul lui pentru a ne raspunde la urmatoarele intrebari:
Puscasu Denisa: Cum v-a influentat liceul orientarea profesionala?
Profesor: “As spune mai degraba “vocatie” nu “orientare profesionala”. Nu ma simnt un “profesionist” in intelesul strict al termenului. Insa, ma simnt un om chemat de Dumnezeu pentru o misiune. Astazi sunt aici ca preot si profesor in liceu, dar maine pot fi chemat sa activez in alt loc, cu alti oameni. Dar faptul ca astazi sunt preot, se datoreaza mult si formarii pe care am primit-o in anii adolescentei in liceu. Am avut exemple de preoti si profesori care mi-au marcat adolescenta si care m-au facut sa inteleg ce este cu adevarat viata.”
Vizitiu Alexandra: Exista vreun profesor care v-a indrumat spre directia aceasta?
Profesor :N-aş putea preciza un profesor anume. Dar sunt conștient şi totodată recunoscător față de cei care mi-au fost profesori pentru că ei m-au ajutat să văd dincolo de o simplă materie predată, m-au ajutat să conştientizez importanța de a fi om, de a ne trăi umanitatea și de a nu mă rezuma la simpla competiție pentru note. Și, într-adevăr, ajungând la maturitate, nu te întreabă nimeni ce note ai avut în liceu sau la facultate, dar îşi pot da uşor seama dacă ai o constituție umană bună. Pe această structură se construieşte tot viitorul. Iar liceul și profesorii m-au ajutat să îmi dezvolt în primul rând aspectul uman și spiritual al vieții care m-au determinat ca la sfârșitul liceului să aleg o cale în viață: calea Sfintei Preoții.
Pușcașu Denisa:. A fost o alegere faptul că predați la Colegiul nostru sau este o întâmplare că ați ajuns sa predați la același liceu la care ați învățat?
Profesor: Albert Einstein spunea: ,,Coincidența este felul lui Dumnezeu de a rămâne anonim. Nu uita: Nimic nu este întâmplător”. Iar eu ştiu bine că într-adevăr, Dumnezeu ştie să călăuzească lucrurile spre împlinirea noastră, a celor care dorim să îl urmăm pe el. şi mai mult decât atât, El ştie să scrie drept și pe rândurile strâmbe ale vieții noastre.
Vizitiu Alexandra: Colegiul nostru este diferit față de cum era atunci când erați dumneavoastră elev? Dar elevi?
Profesor: S-au schimbat multe lucruri între timp. Când am terminat liceul, în anul 2009, deja Colegiul era într-un parcurs de dezvoltare. Și nu mă refer la clădirea în care se studiază cât mai ales la structura internă, la proiectele educaționale. Se fac multe eforturi și astăzi pentru a ajunge la scopul pe care și-l propune acest colegiu. Se caută soluțiile cele mai bune pentru a veni în întâmpinarea elevilor care vin cu noi și noi provocări pe care şi le însușesc din societate (reală sau virtuală). E clar, generațiile de elevi s-au schimbat și o dată cu ele s-au schimbat și interesele elevilor, preocupările lor, chiar şi visele pe care le poartă în interiorul lor.
Pușcașu Denisa: Care este scopul dumneavoastră didactic?
Profesor: Cu siguranţă nu am ca scop doar simplul fapt de a transmite elevilor doar niște cunoștințe. Îmi doresc să îi ajut pe elevi să privească dincolo de ceea ce văd și simt. Îmi doresc să îi ajut să se cunoască pe ei înşişi, să îl descopere pe Dumnezeu care e mereu alături de ei, chiar și atunci când nu conştientizează acest fapt. Și mai ales, îmi doresc ca ei să ajungă să trăiască ancorați în realitate, să își dezvolte personalitatea îmbinând armonios aspectul uman și spiritual cu cel intelectual.
Vizitiu Alexandra: 6. Credeţi că predatul este mai dificil acum sau atunci când erați dumneavoastră elev (Din perspectiva faptului că generațiile se schimba)?
Profesor: Aş putea spune că este mai provocator. Întâlnești tot felul de elevi: interesați sau mai puțin interesați de şcoală, activi sau mai puțin activi, cu un bagaj de cunoștințe mai mare sau maimic. Ceea ce cred eu cã diferă, în ceea ce privește materia pe care o predau, este golul de cunoștințe religioase cu care ei intră în acest liceu. Dacă acum 10-15 ani erau puțini cei care nu știau noțiunile fundamentele despre religie, biblie, catehism, astăzi lucrurile s-au schimbat. Sunt puțini cei care mai ştiu noțiunile de bază din Biblie, de exemplu. Diferitele istorii care odată erau arhicunoscute au devenit astăzi total necunoscute pentru mulți. Însă vina cea mai mare nu o au neapărat elevii. Cred că un aport important în această privință o au familia și societatea care, pe zi ce trece, fac din religie un subiect tabu. Iar acest fapt aduce cu sine un mare gol în dezvoltarea copiilor și a tinerilor.
Pușcașu Denisa: Cum va simțiți sa predați în liceul în care la rândul dumneavoastră ați fost elev?
Trebuie să recunosc că am venit cu emoție ca profesor în acest liceu. Emoții față de cei care mi-au fost profesori iar care acum îmi sunt colegi de catedră. Apoi, emoții față de diversitatea elevilor și față de provocările cu care vin la școală. Nu m-am pregătit să fiu neapărat profesor. Și nu mă refer la pregătirea intelectuală. Eu am studiat pentru a fi preot, pentru a sluji într-o parohie. Cu toate acestea, am acceptat această provocare de a lucra cu elevii de liceu, respectiv cu seminariștii care doresc să meargă pe drumul Preoției.
Vizitiu Alexandra: Vă regăsiți în stilul de predare al unuia dintre foștii dumneavoastră profesori?
Când eram în seminar erau profesori care ne spuneau că primul preot paroh își lasă o amprentă puternică asupra celui care abia face primii paşi în viața de preoție. Aș spune că lucrul acesta e valabil şi în ceea ce privește viața de profesor. Nu poți să faci abstracție de modele pe care le ai avut în faţă. Cred că am prins câte ceva de la mai mulți profesori. Totuși, am încercat să îmi fac un stil propriu de predare şi de relaționare față de elevi.
Pușcașu Denisa: 9. Considerați că munca dumneavoastră pentru a ajunge cadru didactic este răsplătită
de atenția și cooperarea elevilor la ore?
Aş îndrăzni să spun că școala se aseamănă mult cu Biserica. Există zile și zile, subiecte și subiecte, stări de spirit diferite. Uneori îi simt prezenți pe majoritatea elevilor şi interesați, alteori mai puțin. La fel cum se întâmplă și la Liturghie. Uneori reușești să captezi atenția celor
din jur și să îi provoci pentru a reflecta mai mult la anumite situații de viață, alteori e mai greu. Sunt mulți factori care contribuie la reuşita unei ore: starea de spirit, uneori vremea, subiectul dezbătut, etc.
Vizitiu Alexandra:10. Mai țineți legătura cu colegii de clasă din liceu?
Sunt câțiva colegi cu care țin o legătură mai apropiată. Având în vedere că din aceeași clasă suntem 3 colegi care am devenit preoți, cu ei țin legătura cel mai mult. Dar sunt și alții cu care reuşesc să mai vorbesc la telefon din când în când sau chiar să ne vedem. Ne-am împrăştiat mult în acești ani, atât în țară cât şi în străinătate. La întâlnirea de zece ani de la absolvirea liceului am reușit să ne adunăm un număr mai mare de colegi împreună cu care am depănat amintiri care probabil nu se vor şterge niciodată din mintea noastră. Sunt anii cei mai rodnici ai vieții, ani care îşi pun amprenta puternic în dezvoltarea propriei personalități dar şi în descoperirea propriului drum în viață.