Ce face o activitate interactivă să fie memorabilă?
O activitate este mai memorabilă dacă aduce ceva inedit, un mod de predare mai distractiv, care ne provoacă să ne folosim abilitățile și să lucrăm într-un mod cât mai îndrăzneț. Este important să captăm atenția tinerilor, să-i facem să se implice activ și să-și dezvolte gândirea.
„Școala Altfel” este momentul perfect pentru a transforma învățarea într-o experiență captivantă. În acest spirit, s-a organizat o activitate interactivă care i-a provocat pe elevi nu doar să se cunoască mai bine între ei și să își descopere noi calități, ci și să reflecteze asupra încrederii pe care o pot avea în ceilalți, printr-un joc desfășurat sub presiune.
În prima zi din această săptămână „Școala Altfel”, noi, elevii claselor a XI-a, am avut ocazia să participăm la activități extrem de interesante și, pentru unii dintre noi, complet noi.
Prima activitate a fost coordonată de Asociația Don Bosco, care ne-a prezentat două jocuri interactive.
Primul joc a constat în a ne gândi la cinci calități ale noastre și a le desena pe o foaie albă, fără a scrie ce reprezintă. Apoi ne-am plimbat prin sala pe fundalul unei melodii, iar când aceasta se oprea, ne alegeam un partener și discutam despre calitățile noastre. Toată această idee a coordonatorilor s-a bazat pe principiul că trebuie să ne gândim mai mult pozitiv despre noi, să alegem să ne concentrăm asupra calităților și valorilor noastre, la ce avem noi cel mai bun, pentru că defectele, în schimb, le găsim ușor.
“Ceea ce considerăm noi defecte sunt, uneori, cele mai mari atuuri ale noastre – totul depinde de cum le folosim.“ Pentru că defectele sunt doar calități care nu au fost încă șlefuite și descoperite pe deplin.
Cel de-al doilea joc a fost bazat pe dorințe și valori. Ne-am așezat în grupuri de elevi din diferite clase a XI-a și am avut de luat o decizie importantă pentru viitorul unui tânăr perseverent, Casian.
Acesta avea o mare pasiune pentru fotbal, dar avea și rezultate foarte bune la școală, iar noi, pe baza unei mici povești, am decis ce ar fi fost cel mai bine pentru Casian.
Într-un final, am reușit să-i alegem un viitor cât mai echilibrat, argumentand fiecare echipă cu răspunsuri diferite.
Cea de-a doua activitate a fost coordonată de Asociația Ascendis și a constat într-un joc foarte interesant.
Jocul presupunea formarea unor grupuri de câte cinci elevi, așezați la fiecare masă. În centrul clasei se afla o masă pe care era așezat un model complicat de domino. Pe rând, un membru al fiecărui grup mergea să memoreze modelul, iar apoi îl descria coechipierului, care trebuia să-l reconstruiască exact.
Totuși, exista un ingredient secret care a făcut jocul și mai interesant: fiecare participant primea un cartonaș pe care doar el putea să-l vadă. Acesta putea desemna fie un membru obișnuit al grupului, fie un spion, al cărui scop era să îi încurce subtil pe ceilalți, fără a fi descoperit.
Pe parcursul jocului, toți am suspectat că există un impostor, un spion care să ne încurce. Dar, în realitate, nu exista niciunul! Aceasta ne-a demonstrat un lucru esențial: neîncrederea este o dovadă a propriilor noastre îndoieli. Faptul că știam de existența unui posibil spion ne-a făcut să devenim suspicioși și să pierdem încrederea unii în ceilalți, fără ca măcar să avem un motiv real.
Experiențele trăite în aceste activități au demonstrat cât de importantă este învățarea prin implicare. Sperăm ca și pe viitor să avem parte de astfel de momente educative și provocatoare! Oare ce activități noi ni se vor mai ivi în viitor?
