Intr-o seara eram la magazin cu părinții mei si am vazut un copil care s-a ratacit la raionul cu dulciuri ( probabil a mers acolo atras de ciocolata si nu si-a dat seama ca parintii lui nu erau impreuna cu el), asa ca m-am apropriat de el si am facut cunostinta ca sa nu-l sperii si i-am zic ca pot sa-l ajut sa-si gaseasca parintii, copilul a dat din cap cu ochii in lacrimi si am mers impreuna la un paznic si i-am povesti ca l-am gasit pe acel baietel pierdut prin magazin, paznicul l-a intrebat pe baietel cum se numesc parintii lui si apoi a zis sa ramanem pe loc. Dupa cateva minute se aude prin magazin, datorita boxelor, numele părinților si unde se afla baitelul, nu dupa mult timp apar printii baiatului in fuga si bucurosi ca l-au gasit, mi-au multumit ca l-am ajutat pe baietel. M-am simtit asa de bine ca l-am ajutat incat mi-a facut tot restul saptamanii .
Ei bine ajutorul pe care l-am primit cand eram mai mica nu e diferit de intamplarea de mai sus. Cred ca eram la fel de mica ca acel baietel cand m-am pierdut si eu prin magazin, o femeie a venit la mine cand a vazut ca ma uitat prin jur speriata si plangand, asa ca m-a intrebat ce s-a intamplat, eu i-am raspun ca m-am pierdut si nu stiu unde sunt parintii mei, asa ca femeia m-a dus la un paznic care m-a intrebat numele părinților mei si apoi pleaca dupa cateva minute se aude prin magazin ca m-am pierdut si ca sunt langa casele de marcat, imediat au aparut si parintii mei speriati si m-au luat in brate. Eram asa fericita ca eram impreuna cu ei. Probabil ca daca nu s-ar fi intamplat asta nu as fii stiut cum sa-l ajut pe acel baietel.
Scris de Scripcaru Alessia