Din ecoul conștiinței meleÎmi răsună-n suflet o mângâiere,Gândindu-mă că odinioarăÎn inimă-mi era primăvară. Locuința îmi era Edenul,Iar puritatea îmi sculpta poemul.Soarele îmi erai tu, Dumnezeu,Iar Adam și Evă îți eram eu. Fugeam printre miile de stele,Râdeam și mă împiedicam de ele,Cădeam și mă prindeai grațios,Copil fiind, te priveam duios. Petreceam...