Initial, cand am intrat in clasa a 9-a, tot ceea ce voiam era sa ma transfer. Am intrat la acest liceu din cauza mediei, si bine s-a intamplat. Aici am nimerit in cel mai frumos, calduros si prietenos colectiv, unde mi-am facut o multime de prieteni, si sincera sa fiu, e imposibil sa nu-ti faci prieteni in liceu.
Dupa ce m-am adaptat situatiei, si am vazut ca gimnaziul nu se compara cu invatamantul liceal, am decis ca e bine sa ma apuc de invatat, desi in primul semestru nu “m-am omorat” cu invatatul, pe atunci preferam sa traiesc clipa. Ma inscisesem la voluntariat, unde am legat o frumoasa prietenie cu colega mea, Diana, si asta s-a intamplat pentru ca doua zile pe saptamana le petreceam impreuna, de dimineata pana seara. Sunt sigura ca ne-am fi imprietenit oricum, dar mai greu, deoarece mie imi placea sa raman in zona mea de confort si in cercul meu de prieteni.
Dupa primul semestru, au inceput sa circule zvonurile despre pandemie, mai apoi urmand ca acestea sa fie reale, astfel incat am inceput sa invatam on-line. Si asa, nu am mai fost nici la voluntariat, si m-am izolat de toti prietenii. Dar, intr-un fel sau altul, mi-a prins bine, pentru ca asa am avut mai mult timp pentru mine si sa-mi dau seama ce vreau de la viata, si asa am inceput eu sa invat mai bine si sa “nu mai visez cu ochii deschisi” asa cum zicea mama, caci numai prin munca pot ajunge unde vreau.
Dupa un timp, munca mea a inceput sa dea roade, astfel incat am inceput sa iau si eu note bunicele, si am descoperit faptul ca pot vorbi cu prietenii mei de la liceu si prin apel, si asa m-am intors, mai mult sau mai putin la viata mea de dinainte. Am stat in mediul on-line tot semestrul al 2-lea din clasa a 9-a, si aproape toata clasa a 10-a, ceea ce nu m-a prea incantat, pentru ca zilnic, in fata unui laptop, la birou, 6 ore, nu suna prea interesant pentru cei de varsta mea. In cazul meu, mereu cand ma trezeam (asta pe la 8 fara 10 minute de cele mai multe ori), stateam atenta primele ore, dar mai apoi vedeam patul care era destul de aproape de birou, si mereu ma tenta sa ma culc, dar nu am facut asta, ba chiar n-am facut asta NICIODATA, desi stiu ca e cam greu de crezut 🙂
Daca eram intrebata acum 2 ani ce vreau sa fac dupa liceu, ziceam cel mai probabil ca vreau sa merg la Academie, acuma un an voiam la Medicina, si acum, daca ma intrebati, am sa spun ca nu stiu sigur. Este o decizie destul de grea pentru mine, pentru ca, daca ar fi dupa mine, m-as duce la toata facultatile pana gasesc ceva ce-mi place, dar evident ca lucrurile nu stau asa. Obisnuiam sa ma las influentata mereu de tot ceea ce vedeam, mai ales de documentare, de acolo si dorinta mea de a ma face medic, dar mai apoi am stat si m-am gandit daca as fi sau nu buna pentru meseria asta, si am ajuns la conluzia ca mai bine merg la Facultatea de Drept, nu stiu cum am ajuns aici. Posibil pentru ca parintii mereu obisnuiau sa-mi zica “domnisoara avocat” sau orice ce avea legatura cu Dreptul.
Dar sincer, mie mi se pare o meserie destul de frumoasa si e ceva ce mereu te tine in priza, si iti bune mintea la lucru, si este exact ceea ce m-as vedea pe mine facand in viitor.
Desi multi imi spun ca meseria asta este una grea, ca ai mult de invatat, ca trebuie sa fi nu stiu cum, eu cred ca daca chiar vreau, o sa reusesc, asta daca nu-mi mai schimb decizia in viitoarele saptamani :)))