1. Pentru a vă cunoaște mai bine, ne puteți spune câteva cuvinte despre dumneavoastră?
Provin din Gherăești, o comunitate din județul Neamț, care a oferit acestei școli mulți elevi. În liceu am crescut sub umbrela aceleiași instituții de învățământ ca și voi, urmând cursurile seminarului de aici din Bacău. Această clădire de pe strada Condorilor nr. 8 mi-a fost casă timp de patru ani, iar de fiecare dată când îi străbat holurile mă scald în amintirile acelor vremuri. Am urmat apoi cursurile Institutului Teologic „Sf. Iosif” din Iași, pe care l-am absolvit în 2006. Timp de cinci ani am activat ca preot vicar la Iași și la Bacău, după care m-am întors la Iași ca profesor, mai târziu director, la Colegiul Național Pedagogic „Vasile Lupu”. În această perioadă m-am aplecat cu mai multă atenție spre domeniul educației, implicându-mă atât în activități de formare pentru elevi și profesori, cât și în echipe de lucru în domeniul curricular. În ceea ce privește personalitatea mea, vă las pe voi să mă descoperiți. Sunt convins că avem multe de învățat unii de la alții.
2 .A jucat liceul un rol important în alegerea dvs vocațională?
Inițial, în primii ani de școală, mă gândeam să devin inginer, apoi profesor. Aceste gânduri au rămas în umbră spre sfârșitul școlii gimnaziale, când a prins rădăcini o nouă vocație, aceea de a deveni preot. Liceul a conturat mult mai clar proiecția despre viitor pe care o aveam din școala generală. Mediul în care am crescut atunci a fost definitoriu pentru ceea ce aveam să devin mai târziu. Aici am întâlnit oameni de înaltă calitate umană și morală, precum și profesori de înaltă ținută intelectuală. Amintesc cu venerație aici două doamne profesoare, pe care le-am întâlnit în ultimii ani de liceu, ele fiind atunci la începutul carierei didactice, dar pe care le-am regăsit în cancelaria școlii în această toamnă: doamna profesoară Elena Pașcu și doamna profesoară Mirela Sandu.
3. Care erau materiile dvs preferate?
Dacă în școala generală mă consideram invincibil la matematică, ajuns în liceu am reconsiderat opțiunile mele și m-am aplecat cu mai multă plăcere spre discipline precum limba română, limba franceză și istoria. A fost întotdeauna un răsfăț să ascult expunerile convingătoare și aproape exhaustive ale profesorului Gabriel Leahu la istorie, dar și să mă afund în lectura lui Dostoievski și a altor scriitori clasici.
4. Care erau aspirațiile unui elev de atunci?
În clasa de seminar care și-a început cursurile în 1995 eram puțin peste 30 de elevi, în urma unei selecții dintre cei 100 de candidați. Inițial toți am venit cu gândul de a ne pregăti ca mai târziu să ajungem preoți. Trecerea anilor și experiența trăită în seminar a fost ca o sită, deoarece doar un procent de 25% suntem astăzi preoți. Lăsând deoparte componenta vocațională, aspiram cu toții să contribuim într-un fel la transformarea societății. Erau acele vremuri tulburi ale anilor 90, când confuzia avea rang de lege, iar viitorul era incert. Aspiram la mai bine, așa cum auzeam că ar fi prin străinătate.
5. Ce înseamnă recreația pentru dvs?
Mi-am dorit întotdeauna ca în viață să nu simt vreodată că merg la serviciu. Cred că aceasta este vocația. Cei care merg la serviciu aleargă mereu după recreație, după un timp mai scurt de lucru. În viața mea, totul se armonizează în așa fel încât nu-mi trece prin minte gândul că ar trebui să mă recreez. E adevărat, nu întotdeauna ritmul este la fel de alert, iar alteori o muncă o odihnește pe alta. Și da, cred totuși că am nevoie de o recreație care să mă umple, de unde să îmi încarc bateriile, iar pentru mine liniștea rugăciunii e un timp de recreație. Sper, ca intrând în acest malaxor al educației, să îmi rămână suficient timp și pentru o astfel de recreație. 6 Cum era relația elev-profesor pe atunci? Văzuți prin ochii liceanului de acum mai bine de 25 de ani, profesorii de liceu erau cu adevărat „oameni mari”. Ne doream să fim ca ei, știam că dacă stăm aproape de ei suntem cineva. Fiind copii, ajunși aici din mai toate satele Moldovei, unii de la distanțe și de 200 km, găseam în ei adevărate figuri paterne și materne. Ne lipsea totuși îndrăzneala generației voastre de a-i aborda, de a le cere sfaturi. Cred cu tărie că apropierea de care dau astăzi dovadă profesorii voștri are efecte benefice în educația voastră.
Articol realizat de Todiroi Ryanna-Ioana Andrei Alice-Roberta Lupu Madalina Gheorghies Stefania Balint Izabela Chiriches Elisa