Dupa cum toti stim, perspectivele asupra viitorului, de-a lungul vietii se schimba de pe o zi pe alta, deoarece nimeni nu stie incotro o va lua in viata din prima incercare. De multe ori credem ca suntem siguri pe noi si ca stim ce vrem, insa frecvent oameni de introrc din planul stabilit si aleg alta cale.
Asa eram si eu, tin minte ca intr-o zi, inca pe cand eram eleva in clasa a XI-a, ba chiar la o ora de TIC, in care profesorul nostru ne pusese ca tema sa facem o compunere fix despre acest subiect. Era o zi obisnuita, nimic in mod special, venisem la liceu, participam la ore, luasem o gustare dupa ora in puza. Insa ramasesem cu gandul la tema, fiinca fiecare dintre noi avem perspective de viitor, dar nici unul nu stie daca planul sau se va realiza intru-totul. Eu gandindu-ma ca fiind la Stiinte Sociale ar trebui mai apoi sa merg la o facultate tot pe acest profil, punandu-mi in ,,plan” sa urmez Facultatea de Asistenta Sociala de la Iasi. Eram fericita ca insfarsit gesisem ceva care sa-mi paca, mersesem acasa dupa scoala, imi facusem temele, iar seara cand s-a strans toata familia la cina, ma hotarasem sa le impartasesc si parintntilor mei ceea ce as fi vrut pe viitor. Mama fiind foarte fericita ca alegerea mea, spunand ca este un lucru admirabil. Insa tata, nu avea aceeasi parere, din potriva, era suparat pe mine pentru ca nu aveam de gand sa urmez o facultate in oras. Bineinteles ca a urmat o certa si o morala pe tema asta, urmand ca eu sa ies suparata pe tata si astfel sa nu mai discut despre acest subiect.
Acum, dupa 15 ani de la acel eveniment, sunt contabila la propia mea firma de furnizat flori in toate florariile din oras, iar in paralel intretin plantatia familiei mele de nuci. O zi din viata mea poate fi aglomerata, muncesc mult si de regula e greu sa ma impart intre munca si familie. In prezent am 33 de ani, am 2 copii si lucrez impreuna cu sotul meu. Insa seara ne adunam impreuna la masa si ne impartasim activitatile facute azi. Seara, dupa toate lucrurile monotone si plictisitoare din viata mea, lucrez la propiul meu roman de dragoste. Este o pasiune pe care am dobandit-o in liceu, pe cand citeam o gramada de romane de dragoste. Desi, acum sunt o persoana matura si responsabila imi place sa ,,fug” di aceasta monotonie si sa ma relaxez ocupandu-ma de o pasiune veche. Intr-o zi, poate in viitorul apropiat imi voi publica romanul si poate cu putin norococ voi avea succes. Iar daca voi rata cu romanul, nu ma voi opri fiindca tu singur trebuie sa-ti ei depasesti conditia prin efortul depus. Altfel spus, trebuie sa muncesti pentru ceea ce iti doresti si sa fi dispus sa iti asumi greselile si sa le depasesti.
Prin urmare, pot spune ca mi-am atins obiectivele in viata, iar toate evenimentele si persoanele din perioada liceului m-au condus spre ceea ce am devenit in prezent. Atunci cand privesti la intamplarile din trecut ai impresia ca tot ce s-a intamplat, te-a facut sa ajungi in prezent. Toate evenimentele sunt legate, totul se intampla cu un motiv!