Între mâini și sânge
Și lacrimi de scăpare
Lanțuri de aramă
Se arată tare.
Cu sânge am rămas pe mâini
Când m-ai lăsat în drumul greu
Și dorul e lăsat în urmă iar
Stelele au scăpat.
Stele pe cerul meu gri
Au răsărit din senin
Și inima mi-a spus
Că tu ești, acolo sus.
În brațe străine
M-am scufundat o dată
În clipele tale
De un ocean grămadă.
Am scăpat viu dintr-un vis
Îndelungatul râu se așterne
In visele tale mă pierd și eu
Cum mintea mi-e straina-n greu.
Și cu fiecare lacrima vărsată
Suntem prizonieri într-o viață îndelungată
Cu sufletul și trupul mi te-nchin
Într-o ramură veșnică a unui trandafir.
Buzele tale îmi spuneau odată
Că ne iubim in oceanul uitării
Și clipele au vrut să aibă o grijă
In apele zării.
Soarele și luna ne sunt martori
Cum prizonieri am fost in ziua dintâi
Un pacient aștepta îndată
Să-ți spună vestea cea de mult durată.
Un prizonier de departe ajuns
In ultima noastră scara de apus
Cu pietre, mormintele și lanțuri
Te-nfasor in amintiri uitate.
Prizonierul a vrut sa te vadă
Iar tu ai refuzat aceasta
Însă stelele mi-au spus cu o sclipire
Că oceanul a pierit în a ta umbrire.
Alexandru Ciobotaru