Un lucru minunat in viata fiecarui om, este momentul in care este de folos, sentimentul acela special din sufletul fiecaruia. A ajuta pe cineva si la randul vostru a fi ajutat, inseamna viata.
De pilda, un moment din viata mea, in care am simtit acel sentiment, putem sa-i spunem de empatie, a fost intr-o zi de vara, pe cand eram in clasa a V-a. Mama mea, trecuse printr-o experienta neplacuta, cea de avort fortat. Urmand ca dupa doua saptamani sa fie pe masa de operatie, pt iernie de disc. Multi ar spune ca era un moment de cumpana, pentru mine era un test. Dupa operatie, mama a fost instiintata ca daca va mai depune efort, orice fel de efort fizic poate sa o lase in scaunul cu rotile. Pentru intreaga familie a fost un moment oribil, mai ales pt ca ea era ,,stalpul de sustinere” al casei.
In astfel de situatie, desi nu pot spune ca intelegeam cu adevarat gravitatea situatiei, am continuat toate activitatile mamei. Descoperisem ca nu e usor sa intreti o gospodarie, mai ales dupa sfarsitul verii si inceperea scolii. Imi aminesc, ca intr-o seara cand m-am intins in pat mama a venit langa mine cu ochii inlacrimati. In ochii ei se citeau o adunatura de emotii si sentimente. Am mers impreuna in bucatarie, si pe rand a inceput sa imi spuna tot ce simte legat de situatia noastra. Era mandra de mine, fiindca ma straduiam sa fac tot ce avea ea de facut, dar in acelasi timp era trista ca acum este neputincioasa.
Niciodata nu am vazut-o pe mama plangand pana atunci, ea fiind o femeie puternica care nu se lasa prada desamagirii si tristetii.Sincer a fost o perioada foarte lunga pana sa aflam ca isi poate reveni prin kinetoterapie. Sedintele, din spusele mamei fusesera foarte dureroase,insa dupa un an de tratament si sustinere mama putea din nou fi ea insasi.
M-am bucurat foarte mult ca era din nou ea, mama imi spusese ca nu ar fireusit fara mine si tata, care am icercat sa tot ce e posibil. Atunci pot spune ca am simtit cu adevarat Acel sentimet.
Uneori privim aceste aspecte cu nepasare, pate din obisnuita sau poate pentru imagine, insa orice fel de ajutor conteaza, pana si cel mai mic ajutor cum ar fi sa-ti ajuti mama la treburi poate insemna enorm in viata si sufletul unui om. Nimeni nu poate spune ca ii pare rau ca a oferit ajutor cuiva, fiindca in suflet, chiar daca nu constientizezi, primesti inzecit.
Eu cel mai mult pe lume mi-am dorit o sora, iar conditia mamei nu parea a fi una potrivita prntru un astfel de angajament. Dar mereu pot exista ,,portite” de a obtiine ce iti doresti. Dupa omultime de tratamente si vizite la medic, mama a reusit, a ramas insarcinata, iar dupa 9luni de atentie si ingrijire mama a nascut o fata. Maomentul in care mama mi-a spus ca fara mine nu ar fi reusit ma emotionat atat de mult incat am pland amandoua pe patul ei de la materna.
Asa ca incurajez pe oricine in a da o mana de ajutor. Indiferent de cat de mic ar fi ajutorul, vei primi inzecit inapoi.
Redactat de: Puscasu Denisa Stefania