Ajutorul reciproc

In satul meu exista o femeie surdo-muta care nu este ingrijita si nu are niciun ingrijitor, iar aceasta femeie umbla pe strada singura si este agresata fizic de alti oameni in mod special de copiii . Acestia strigau dupa ea si aruncau cu pietre in ea.

Avea diferite porecle, iar ea putea sa scoata doar cateva sunete.

In acea zi de primvara era mult mai frig ca de obicei, iar pe strada de langa parc am observat cum copiii de acolo urlau la ea si aruncau cu pietre in ea. Era imbracata forte subtire doar cu o singura maleta, pe cand ceilalti erau cu geci. Cand am observat asta m am dus acasa si am decis sa ii aduc de mancare, si ceva de imbracat. Am ajuns la ea si i am zis oarecum prin semne sa plecam de aici, dar la inceput nu m a crezut deoarece credea ca sunt una dintre copiii de acolo. A fost mai greu de cat am crezut sa plec de acolo si pe langa asta am fost nimerita si eu cu o piatra in umar. Cand a observat ca i-am dat de mancare a zambit, iar geaca veche a mamei ii venea de minune. M-am bucurat sa o ajut, si din cand in cand ii mai ducem ceva de mancare. De fiecare data ma saluta pe strada imi zambeste.

La varsta de 11 ani eram in vacanta de vara si impreuna cu prietenele mele faceam o intrecere pe biciclete aveam de coborat un deal in viteza. Satul nu era asfaltat asa ca trebuia sa fim atente la balastru caci in unele zone te puteai impotmoli. Stiam traseul pe de rost si de obicei eu eram cea care castiga cursa, pana intr-o zi…. .

Mereu imi placea sa dau tot din mine ca sa castig, ca si acum sunt foarte competitiva. Un defect sincer, oricum am inceput cursa iar astazi trecerea mea era prin groapa cu balastru puteam oarecum sa o ocolesc dar intram in terenul prietenelor mele. Am reusit a trec pe acolo dar unde terenul era normal am pierdut carma si am cazut destul de urat pentru ca aveam si viteza. Imediat am vazut o masina care venea si eram foarte panicata, dar un barbat vine repede la mine si ma trage din fata masinii. Bicicleta mea a ramas acolo iar acel barbat tipa la sofer ca sa se opreasca. Sincer un caz fericit puteam sa fiu calcata, dar nu… . Nu stiu, daca acel barbat nu ar fi aparut masina repectiv s-ar fi oprit. I-am multumit, iar cand m-am dus acasa mama mi-a bandajat ranile.

Scris de Grosu Marta

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *