Te-ai gândit vreodată că propriile tale gânduri îți pot sta în cale?
Nimic nu este imposibil atunci când mintea este în congruență cu sinele, așezând bazele unei vieți construite pe dorințe, visuri și idealuri. Totul se rezumă la modul în care alegem să ne filtrăm experiențele. E vorba de acea negociere constantă cu propriul critic interior, mai ales în momentele de cumpănă când totul pare greu, sau în clipele de „lansare” când entuziasmul ne poate face să ne pierdem echilibrul.
Toată lumea îți spune cum ar trebui să fii sau cum ar trebui să gândești, toți cred că știu cine ești, când, de fapt, n-au nici cea mai mică idee. Adevărul e că nici măcar tu nu ai cum să te cunoști în totalitate. Învățăm lucruri noi întreaga viață, iar fiecare zi e o oportunitate continuă de a ne descoperi atât drumul în această lume, cât și lucrurile care ne reprezintă și ne fac cu adevărat fericiți.
De multe ori, oamenii se pierd în întunericul îndoielii care apare în momentele de răscruce. Acele clipe te pot duce în două direcții: ori înveți ceva nou, ori mergi mai departe cu capul sus, fără să te lași copleșit. E important să înțelegem că „a te plânge de o situație implică întotdeauna neacceptarea stării existente”. Dacă ați observat, nu am folosit niciun cuvânt care să sugereze că în acele momente ar trebui să te dai bătut. Asta înseamnă gândirea pozitivă: acea stare care dă frâu liber emoțiilor productive. Sunt emoții care, ulterior, atrag noi oportunități și oameni de legătură, prin care, pas cu pas, ajungi să-ți îndeplinești visurile, rând pe rând.
Dar, probabil, veți spune că e ușor de zis și greu de pus în practică în viața cotidiană. Ceea ce este adevărat: realitatea ne arată deseori că e dificil, însă tocmai acest proces de învățare te șlefuiește în omul care vrei să devii. Gândirea pozitivă este influențată de nenumărate aspecte, iar multe dintre ele pleacă de la ceilalți.
La locul de muncă, cineva îți poate strica dispoziția și simți că nu mai poți fi tu însuți. La școală, colegii sau profesorii te pot descuraja, făcându-te să te simți lipsit de valoare. Același lucru se poate întâmpla și în cercul de prieteni. De aceea, cred că unul dintre cele mai importante lucruri în viață este să fii atent la oamenii de care te înconjori. Nu degeaba se spune că „ești media oamenilor cu care îți petreci timpul” sau că „atragi ceea ce ești”.
Aceste vorbe sunt adevărate, cel puțin într-o oarecare măsură. Spun asta pentru că, în diferite etape ale vieții, suntem nevoiți să colaborăm cu o mulțime de persoane, fie că ne place sau nu. Totuși, cei care ne rămân aproape ne modelează percepțiile: stai lângă antreprenori și vei vedea cum începi să îți dorești propria afacere; stai lângă sportivi și vei simți impulsul de a face mișcare; stai lângă mentori sau profesori și vei deveni tot mai dornic să înveți cu răbdare.
Legat de toate astea, revin cu o întrebare:
— În ce direcție cade un copac?
— Probabil veți spune: „În jos”.
— Nu. Un copac cade în direcția în care se înclină.
Așadar… mare grijă în ce parte vă înclinați.
Aici nu este vorba despre un copac, ci despre ființa umană. Tot timpul tindem spre o anumită categorie de oameni, spre un anumit tip de caracter sau o anumită atitudine. Însă, de multe ori, uităm că aceste alegeri aparent mici ne construiesc, de fapt, întregul viitor cu tot ce vine el, bun sau rău.
În unele momente ajungem să cedăm psihic, să cădem. În acele clipe, contează enorm toate alegerile pe care le-ai făcut anterior, pentru că vei cădea exact în direcția în care ți-ai pregătit „așternutul” în locul spre care ai ales să tinzi de fiecare dată. NIMIC NU ESTE ÎNTÂMPLĂTOR.
Totul, absolut tot ce ne înconjoară, este croit pentru noi și pentru binele ființei noastre. Dacă învățăm să ne manifestăm gândurile spre binele nostru, putem realiza tot ce ne dorim. Cu siguranță vi s-a întâmplat, cel puțin o dată, să aveți un gând măreț care, pe moment, părea nerealizabil; dar, pe măsură ce timpul a trecut, au apărut anumite uși deschise, anumiți oameni, toate menite să vă conducă pe calea voastră.
Este esențial să avem încredere și răbdare în tot procesul atingerii unui scop. După cum se spune, planurile noastre nu coincid mereu cu cele ale lui Dumnezeu. El știe cel mai bine de ce avem nevoie pentru a crește în credință și pentru a evolua ca oameni; trebuie doar să ne lăsăm în voia Lui, cu răbdare, pace și iubire.
Aș mai avea o mică sugestie: atunci când vă doriți ceva foarte mult sau credeți cu adevărat că meritați un anumit lucru, încetați să mai spuneți: „Dacă o să ajung acolo, o să fiu fericit”. Cuvântul „dacă” creează nesiguranță și îndoială.
Încercați să-l înlocuiți cu „când”. Diferența se simte de la prima rostire: „Când o să ajung acolo, o să mă simt împlinit”. Acest simplu cuvânt aduce o doză uriașă de încredere, creierul tău înțelege că succesul este o certitudine, fie că se va întâmpla în viitorul apropiat sau mai îndepărtat.
Totodată, mare atenție la cuvântul „trebuie”. Acesta pune pe umeri o presiune imensă, transformând dorința în obligație. Creierul percepe asta ca pe o povară, nu ca pe o bucurie.
Încearcă să schimbi perspectiva: în loc de „trebuie să fac asta”, spune „am ocazia să fac asta”. În loc de „trebuie să reușesc”, spune „am șansa să arăt că pot”.