Majoritatea oamenilor au preferinte. E normal sa iti numesti un film, o melodie, un fel de mancare, o carte sau orice altceva ca fiind preferatele tale.
Insa eu, in materie de carti niciodata nu o sa ma pot pronunta. Le ofer mai multe stelute sau mai putine, intr-adevar, dar toate ma ating. Cu toate astea, aleg sa va prezint o carte care, desi parea ca ma va dezamagi, mi-a placut enorm de mult si m-a invatat o lectie importanta de viata.
Asa ca va provoc la un joc de imaginatie:
Parintii tai sunt foarte siguri de viitorul tau. Urmeaza sa fii ceruta de catre regele de Cupa in casatorie si vei deveni Regina de Cupa. Va trebui sa renunti la visul de a-ti deschide propria patiserie pentru visurile mamei tale care, in ciuda comportamentului ei, stii ca-ti doreste tot binele.
Totusi, ce faci daca, dupa ce ai avut un vis incetosat si frumos, cu un baiat la fel de incetosat si frumos, il intalnesti pe cel visat.
La inceput nu ai observat. Dar fugind din sala balului pentru a nu fi martora cererii in casatorie a regelui, dai de ochii galbeni si luminosi, blanzi si taiosi, pe care i-ai mai intalnit.
Ai spune ca e doar o coincidenta, insa chiar e doar o coincidenta ca acei ochi de culoarea aurului i-au intalnit pe ai tai, dinainte de a stii cui apartin? Si oare chiar vei renunta la visurile tale pentru cele ale parintilor tai?
🫀”Cand sunt incantata, bat ca o toba. Cand sunt trista, ma sparg ca sticla. Odata furata, nu pot fi luata niciodata inapoi. Ce sunt?”
Am vrut cartea inca de cand aparuse, cu toate ca nu stiam povestea “Alice in tara minunilor”. Asa ca a fost o totala surpriza lecturarea acesteia. Acum ii ofer 4✨.
Nu o sa mint, am subestimat mult cartea, desi eram curioasa de ea. Acum, o iubesc.
Jest a fost un dragut! L-am indragit atat de muuult si m-am atasat de el inca de la prima intalnire a celor doi. N-as fi crezut mai tare in zicala “nu judeca o carte dupa coperta” decat acum, dupa ce l-am cunoscut. A fost cu mult peste nivelul regelui si cred ca merita mai mult decat a primit. Efectiv il ador si trebuie sa cititi cartea aceasta pentru el!!!
Regele a fost greu de suportat. Nu-mi placeau deloc motivele pentru care voia sa se casatoreasca cu Cath si nici modul in care gestiona situatiile de criza. Uram cand se baga in seama cu ea sau cand organiza activitati care sa o implice. Mi s-a parut un om degeaba ce nu merita sa tina in maini viitorul acelui regat minunat!
Pe Catherine am adorat-o enorm la inceputul cartii si am facut-o mai putin la final, cand aveam impresia ca a inceput sa se victimizeze. O singura replica a ei m-a facut sa o antipatizez insa nu stiu daca e de cuviinta sa o mentionez aici. Efectiv, totul a fost in mainile ei de la bun inceput, putea pune “STOP”-ul daca chiar dorea asta. Faptul ca a alergat continuu dupa “doi iepuri” m-a enervat enorm la ea.
Iar finalul m-a ravasit total. Nu ma asteptam la asta, in niciun caz n-am luat in considerare sa se intample ce s-a intamplat, cu toate ca auzisem ca e ceva neasteptat. Am avut teorii in legatura cu aceasta carte care s-au adeverit, insa finalul a fost o intorsatura de situatie pe care nu as fi prevazut-o oricat incercam.
Cartea aceasta mi-a demonstrat cel mai mult faptul ca evitarea luarii unei decizii este totusi o decizie. Decizia de a nu ne implica si de lasa lucrurile in voia sortii va aduce consecinte pe care uneori nu vrem sa ni le asumam, dar va trebui. Pentru ca orice facem e o alegere, fie ca o vom accepta ori nu.