Astăzi aveam ocazia de a cunoaște o persoană care depășește granițele dintre viața artistică și cea didactică. O prezență care nu impresionează doar prin voce, ci printr-un suflet ce îmbină profunzimea emoțională cu simplitate autentică în raport cu diferitele personalități. De asemenea, carisma sa implică prezența și farmecul personal ce captivează sute de persoane, nu este doar o percepție personală, ci o calitate remarcată de artiști consacrați ai scenei românești, care au recunoscut în ea harul, atitudinea și „lipiciul” întâlnit la public.
Cum v-ați prezenta în fața celor care vor să vă descopere pentru prima dată?
,,M-aș descrie ca fiind, înainte de toate, un om care trăiește prin emoție. Sunt profesor și artist, iar aceste două laturi nu se exclud, ci se completează. Îmi place să cred că transmit ceea ce simt, fie la catedră, fie pe scenă, și că reușesc să creez o conexiune autentică cu oamenii.“
Încă de la o vârstă fragedă ați remarcat faptul că muzica face parte din identitatea dumneavoastră. Care a fost primul moment în care ați înțeles că scena ar putea deveni mai mult decât o pasiune?
,,Probabil că toată lumea visează de mic copil să își urmeze pasiunea. Când eram mică, mereu mă visam pe scene mari, făcând ceea ce îmi place, totuși cred că acel moment apare treptat, dar îmi amintesc clar primele dăți când am simțit reacția publicului și felul în care m-am simțit. Atunci am înțeles că nu trebuie să renunț la muzică.”
Cât de importantă a fost sprijinul familiei în formarea dumneavoastră?
,,A fost esențial. Familia este primul spațiu în care capeți încredere. Mama, tata și fratele meu au fost susținătorii mei numărul unu. Fără susținere și încurajare, drumul ar fi fost mult mai dificil. Ei au fost prezenți alături de mine la multe concursuri și spectacole, dar și la orele lungi de repetiții din sufragerie.”
Cum ați aflat această emisiune și ce v-a motivat să vă înscrieți?
,,La acel moment urmam cursurile de canto de la Palatul Copiilor din Bacău cu domnul profesor Claudiu Filip, de acolo am aflat de emisiunea Next Star, am mers la preselecție și câteva luni mai târziu am fost sunată să mă prezint la București. Ce m-a motivat? Simplu. Voiam să apar la televizor, la o emisiune reală și să mă depășesc, de a mă expune unui context nou, provocator, în care să cresc atât artistic, cât și personal.”
Descrieți-ne momentul în care ați pășit pe scenă, în fața juriului și a publicului.
,,A fost un amestec intens de emoție, adrenalină și bucurie. În momentul în care pășești pe scenă, timpul parcă se comprimă și tot ce rămâne este legătura dintre tine, muzică și public. Țin minte că mă simțeam foarte recunoscătoare că sunt acolo, jurații mi-au dat foarte multă încredere în mine.”
Cum ați gestionat presiunea și emoțiile din acel moment?
,,Emoțiile nu dispar, dar înveți să le transformi în energie. Îmi bătea inima foarte tare, emoții ca atunci cred ca am mai avut doar la examenul de licență. Însă m-am concentrat pe ceea ce aveam de transmis, nu pe frică, iar acestea s-au estompat ușor-ușor pe parcurs.”
Dacă ar fi să alegeți dintre toate cuvintele juraților (carisma, har, suflet, frumusețe și atitudine), care vi se potrivește cel mai mult și de ce?
,,Aș alege carisma și sufletul, pentru că ele definesc cel mai bine modul în care mă exprim, atât pe scenă, cât și în viața de zi cu zi. Carisma ține de energia pe care o transmit și de conexiunea cu publicul, iar sufletul este ceea ce dă profunzime fiecărui moment artistic. Cred că atunci când cele două se întâlnesc, apare autenticitatea – iar asta este, pentru mine, cel mai important lucru.”
Care a fost cea mai valoroasă lecție pe care ați primit-o de la jurați în timpul concursului?
,,Să rămân autentică. Indiferent de context sau presiune, cel mai important este că un singur moment nu definește cine ești sau ce poți. Atunci poate părea că era cel mai important eveniment sau ,,șansă” pe care o voi avea, însă viața este plină de oportunițăți dacă știi să le valorifici.”
Dacă ați privi înapoi la această experiență, ce moment v-a definit cel mai mult ca artist și ca persoană?
,,Am realizat că totul este posibil atunci când îți dorești ceva cu adevărat și dacă muncești pentru acel lucru. Nimic nu vine la tine ,,de-a gata”, iar singura persoană pe care trebuie să o mulțumești și cu care trebuie să concurezi ești tu însuți. Dacă îți dai frâu liber să evoluezi, poți face lucruri mărețe.”
Pe parcursul carierei muzicale, ați avut ocazia de a cunoaște artiști care v-au inspirat sau care v-au marcat într-un fel?
,,Da, unul dintre artiștii care m-au inspirat profund este Andra Măruță, prin seninătatea și simplitatea ei. Dincolo de vocea extraordinară, ceea ce m-a impresionat este naturalețea și echilibrul pe care le transmite, atât pe scenă, cât și în afara ei. Este un exemplu că autenticitatea și modestia pot merge mână în mână cu succesul.”
După acea experiență, ați ales să continuați pe scena muzicală la diverse evenimente. Cum ați ajuns să cântați alături de o trupă?
,,Eram în clasa a XI-a și am primit un mesaj de la un membru al trupei dacă aș fi interesată de o colaborare, am fost la o preselecție, iar următoarea săptămână am repetat zi de zi cu ei (noroc că era vacanță de la școală) pentru că urma un eveniment de Paște. Totul a venit natural, eu cred că așa a fost să fie, cu unii oameni îți este predestinat să te întâlnești pentru a face lucruri frumoase, iar mai apoi să îți ajungă ca o familie.”
Fiind singura voce feminină în trupă, cum reușiți să vă impuneți vocea și să țineți echilibrul în cadrul grupului?
,,Nu am simțit niciodată că trebuie să „mă impun” în sensul clasic, pentru că într-o trupă sănătoasă fiecare voce este importantă și are locul ei. Echilibrul vine din respectul reciproc și din înțelegerea faptului că fiecare contribuie la identitatea grupului. Încerc să îmi exprim personalitatea artistică cu sinceritate, dar în același timp să mă armonizez cu ceilalți. Cred că adevărata forță a unei trupe nu stă într-o singură voce, ci în felul în care toate vocile și instrumentele se completează. Fiecare membru aduce ceva unic, iar atunci când există ascultare, deschidere și încredere, nu mai e vorba despre a ieși în față, ci despre a construi împreună un moment care ajunge la public.”
Ce calități considerați esențiale pentru ca o trupă să se mențină într-un mod armonios?
,,Cred că, în primul rând, comunicarea este esențială. Fără ea, apar ușor tensiuni sau neînțelegeri. Este important ca fiecare membru să se simtă ascultat și respectat. Apoi, respectul reciproc stă la baza oricărei colaborări de durată. Fiecare vine cu propriul stil, experiență și sensibilitate artistică, iar acestea trebuie valorizate, nu comparate sau puse în competiție. Flexibilitatea este, de asemenea, foarte importantă. Într-o trupă, nu poți avea mereu totul exact cum îți dorești, așa că e nevoie de deschidere și capacitatea de a te adapta pentru binele comun. Nu în ultimul rând, pasiunea comună pentru muzică este ceea ce leagă totul. Atunci când toți membrii sunt conectați la aceeași energie și la aceeași dorință de a transmite emoție, armonia vine aproape natural. În esență, o trupă funcționează bine atunci când fiecare înțelege că nu este vorba despre individual, ci despre echilibru și construcție împreună.”
Care este secretul și carisma trupei pentru ca fiecare petrecere să fie plină de energie și voie bună?
,,Cred că secretul nostru este faptul că suntem, înainte de toate, foarte buni prieteni, chiar o familie. Relația dintre noi nu se rezumă doar la scenă, ci continuă și în afara ei, iar acest lucru se simte în energia pe care o transmitem. În același timp, autenticitatea și bucuria de a fi pe scenă joacă un rol esențial. Publicul simte imediat dacă ceea ce faci este sincer. Ne susținem, ne înțelegem din priviri și avem o conexiune reală, iar asta se reflectă în fiecare moment artistic. Când există această legătură sinceră între noi și plăcerea de a cânta împreună, energia vine natural, iar fiecare petrecere devine o experiență plină de emoție și voie bună.”
Descrieți-ne începutul dumneavoastră în meseria de profesor?
,,Începutul a fost plin de emoție și responsabilitate. Îmi amintesc că, dincolo de dorința de a preda, exista și teama de a face lucrurile cât mai bine. A fost o perioadă de adaptare, în care am învățat că a fi profesor nu înseamnă doar a transmite informații, ci a construi relații și a înțelege fiecare elev în parte.”
Cum vă ajută experiența artistică și scenică în interacțiunea cu elevii?
,,Experiența artistică mă ajută foarte mult în modul în care comunic și transmit informația. Scena m-a învățat să fiu expresivă, să captez atenția și să creez emoție, iar toate acestea le aduc și în sala de clasă. Cred că elevii simt autenticitatea și energia, iar asta face procesul de învățare mai viu și mai apropiat de ei.”
Dacă ar fi să descrieți experiența didactică într-un cuvânt, care ar fi acela și de ce?
,,Aș alege cuvântul „conexiune”, pentru că, dincolo de conținuturi, metode și obiective, esența actului didactic stă în relația autentică dintre profesor și elev. Învățarea reală nu se produce doar prin transmiterea informației, ci prin legătura care se creează în clasă – prin încredere, empatie și deschidere. Pentru mine, fiecare oră este o întâlnire între personalități diferite, iar atunci când reușești să creezi această conexiune, elevii devin mai receptivi, mai implicați și mai curajoși în a se exprima. În acel moment, educația nu mai este doar un proces formal, ci devine o experiență vie, care lasă urme pe termen lung.”
Există momente în care elevii vă surprind și vă inspiră în modul de predare?
,,Da, foarte des. Elevii au o sinceritate și o spontaneitate care te fac să îți regândești constant modul de predare. De multe ori, prin reacțiile lor, îmi dau seama că au nevoie, înainte de toate, de înțelegere și apropiere, nu doar de rigoare. Am învățat că, uneori, este mai important să fii pentru ei un sprijin, un om care îi ascultă și îi înțelege, decât o autoritate strictă. În momentul în care simt că sunt acceptați și înțeleși, devin mult mai deschiși și implicați, iar procesul de învățare se transformă într-unul real și sincer. În același timp, încerc să le aduc tehnici și metode noi, apropiate de realitatea contemporană și de pasiunile lor. Cred că atunci când pornești de la universul lor, reușești să creezi o punte autentică între ceea ce trebuie să învețe și ceea ce îi definește ca generație.”
Ce ați descoperit despre dumneavoastră în timpul muncii ca profesor, pe care poate nu ați realizat-o înainte?
,,În timpul experienței didactice am descoperit cât de importantă este răbdarea și cât de mult contează prezența reală în relația cu elevii. Am învățat să ascult mai mult, să nu mă grăbesc să ofer răspunsuri, ci să înțeleg mai întâi nevoile și ritmul fiecăruia. De asemenea, am conștientizat că am o latură profundă de ghidare și susținere, o capacitate de a fi nu doar profesor, ci și mentor. Este o responsabilitate care vine la pachet cu multă empatie, dar și cu dorința sinceră de a contribui la formarea unor oameni, nu doar a unor elevi. Poate cel mai important lucru pe care l-am descoperit este faptul că, în timp ce îi înveți pe alții, te descoperi și pe tine.”
Dacă ar fi să oferiți un sfat tinerilor care doresc să își îndeplinească visul, care ar fi aceasta?
,,Le-aș spune, în primul rând, să aibă curaj să fie ei înșiși și să nu renunțe la ceea ce simt că îi definește, chiar dacă drumul nu este întotdeauna ușor. Este important să înțeleagă că fiecare parcurs este diferit și că nu există un tipar universal al succesului. Să aibă răbdare cu ei înșiși, să accepte momentele de nesiguranță ca parte din proces și să nu se compare constant cu ceilalți. Și, poate cel mai important, să rămână autentici. Oamenii rezonează cu sinceritatea și cu adevărul interior, iar atunci când faci lucrurile din pasiune și cu dedicare, rezultatele apar, în timp, în mod firesc.”
Trupa Dreams
La finalul acestui interviu, rămâne imaginea unui om care a reușit să îmbine armonios pasiunea pentru muzică cu dorința de a inspira mai departe. Dincolo de toate realizările, rămâne sinceritatea cu care își urmează drumul și felul în care reușește să ajungă la oameni. Și poate că, în esență, asta contează cel mai mult: să fii mai mult decât o voce.
