“Recunoștință” de Doboș Evelina

Faptele pe care le-am făcut pentru mama mea nu au fost întotdeauna mari dar mereu au fost făcute cu atenție și dragoste. Câteodată ne gândim doar la mărimea faptei ,nu la importanța ei care este defapt cea care contează. Încerc întotdeauna să o ajut cum pot și să-mi arăt afecțiunea chiar dacă uneori nu reușesc așa cum aș dori.

De cele mai multe ori totul se rezumă la cuvinte dar alte ori reușesc să compensez cu anumite fapte care sunt mici dar pentru noi contează. O ajut cum pot la treburile din casă, merg la cumpărături și îi mai fac câte un cadou mic. Știu că are multe responsabilități și uneori se simte compleșită de ele dar o înțeleg și o ajut cum pot.

De asemenea, mama apreciază lucrurile mici, bucurându-se de intenție. Chiar dacă uneori nu ne înțelegem și nu cădem de acord în anumite privințe este dispusă să-mi asculte opinia sau sfatul pentru a ajunge la un consens. Mai mult, este dispusă să abordeze o gândire tinerească și să ne facă pe plac mie și fratelui meu. Știind aceasta, încerc și eu să-i fac pe plac atunci când știu că-i place ceva și fac acea activitate alături de ea să o fac fericită chiar dacă nu-mi face plăcere.

Astfel, pot spune că cel mai frumos lucru pe care i-l fac mamei este tocmai dragostea și grija pe care i-o port așa cum reușesc eu.