Într-o zi ,pe când aveam o conversație cu mama mea ,am observat că este foarte epuizată din cauza muncii și a treburilor casnice ,așa că m-am decis să-i ofer câteva zile de relaxare.
Următoarea seară am așteptat-o acasă cu masa pusă și casa curată ,a fost foarte plăcut surprinsă și mi-a mulțumit de nenumărate ori pentru ce făcusem,însă ea nu știa că urma ca ziua următoare în loc să meargă la muncă,avea să meargă într-un loc de relaxare fiindcă eu urma să merg în locul ei la muncă.
Nu era prima dată când am mers în locul ei la muncă,însă a fost prima dată când m-am oferit eu să o fac pentru ea.
Nu a mers singură,a fost alături de tatăl meu ,fiindcă nu a durat mult să-l conving pe fratele meu să lucreze cu mine în locul tatălui nostru ,pentru că și el muncește foarte mult și merită măcar o zi de relaxare.
De altfel ,pe mama mea o ajut zilnic la treburile casnice și la prepararea mesei,nu pentru ca îmi cere ea,ci pentru că m-a învățat să știu să ofer o mână de ajutor când cineva are nevoie și mai ales când sunt lucruri care țin și de viitorul meu.
Mi-a spus că este profund recunoscătoare pentru fapta pe care am făcut-o ,însă eu n-am făcut nici 1% din ce face ea pentru mine, eu ar trebui să-i mulțumesc zilnic și de altfel să o ajut mereu,nu doar când îmi cere ajutorul.
Îi sunt și îi voi fi mereu recunoscătoare pentru că mi-a dat viață și m-a crescut așa cum a putut ea mai bine!