Liceul nu se rezumă la cunoștințe teoretice, ci el este cel care însumează emoții: frici și bucurii, legături formate, mai pe larg experiențele parcurse de fiecare elev sau cadru didactic pe măsura trecerii timpului. Deși perspectivele diferă de la o persoană la alta, în ansamblu, este reținută cu precădere prima amintire dintre experiențele ulterioare. Teste, ascultări, pauze, activități, râsete și frustrări. Toate aceste trăiri stârnesc elevii și profesorii și îi călăuzesc spre performanțe înalte, spre perfecționări și descoperiri în plan personal. Fiecare persoană concepe acest parcurs în mod autentic. Ziua de azi vizează această întrebare. Întrebare care găsește răspunsuri sincere, atât din partea elevilor noștri, cât și din partea domnilor profesori. Mai jos sunt prezentate câteva viziuni ale elevilor și profesorilor colegiului nostru:
Ce reprezintă școala pentru dumneavoastră?
„La modul general, dacă este necesar să caut semnificaţii ale unui aspect concret din viaţa profesională sau personală, tind să mă raportez la două valenţe ce pot părea în opoziţie, dar care sunt de fapt complementare: una cronologică, obiectivă, raţională şi alta psihologică, subiectivă, afectivă.
Raportat la prima dintre acestea, am convingerea că orice şcoală şi implicit orice profesor îşi justifică existenţa în măsura în care se constituie ca factor în evoluția gradului de civilizare și cultură, în cultivarea valorilor spirituale ale tinerilor, în sporirea gradului de raționalitate și integrare a acestora în viața socială, astfel încât un tânăr să dezvolte în sine întreaga perfecțiune de care este susceptibil. Se urmărește astfel dezvoltarea în mod conștient a potențialului existent în orice copil și formarea unui tip de personalitate pretins de perspectiva societății în care el trăieşte. De altfel, cuvântul ,,educație” vine din verbul latinesc educare, care înseamnă ,,a crește, a îngriji”, dar și din educere, cu sensul de „a ridica, a înălța”. În sens larg, educația urmărește astfel dezvoltarea unor calități umane precum și transformarea conștiinței individuale în raport cu valorile conștiinței comune prin facilitarea adaptării, fiind orientată predominant spre pregătirea pentru viață, finalitatea îmbinând viziunea pe termen scurt cu cea pe termen lung.
În această lumină fiind privită semnificaţia pentru mine a şcolii în care predau, simt plenar privilegiul de a fi în permanenţă antrenată într-o activitate dinamică prin care pot stimula perfectibilitatea și idealul ființei umane exprimate prin „a fi” și a „deveni “. Rolul meu în dobândirea de către elevi a cunoaşterii, în sens larg, mă onorează, ştiind cu toţii că, dacă natura ne aseamănă, ceea ce ne diferenţiază este educaţia, după cum spunea Confucius.
Raportat la dimensiunea psihologică, subiectivă, afectivă a ceea ce înseamnă pentru mine şcoala, este necesar să recunosc că există în educaţie elemente ce nu pot fi catalogate, înşablonate, etichetate, pentru că ţin de ceea ce e unic şi irepetabil în structura umană, de omenescul din noi. A fi profesor inseamnă şi a fi pedagog, ceea ce este nevoie să ducă la formularea unor întrebări asupra existenței, asupra relaţiilor interumane, la reflecţii asupra unor condiţionări ale fiinţei umane alcătuite din trup, minte şi spirit. Interesant poate părea faptul că, dacă termenul de educație derivă din limba latină, desemnând atât acțiunea de disciplinare cât și știința ce studiază acest proces, cuvântul pedagogie vine din limba greacă, din paidagogia, mai exact de la pais, paidos care înseamnă ,,copil” și agoge – acțiunea de a conduce. Termenul grecesc semnifică astfel „conducerea” copilului pe ,,drumul” devenirii sale. Provenind din același radical lingvistic, în greaca veche există și cuvântul paidagogos, care îl numea pe sclavul desemnat să îl conducă pe copil la școală. Acel sclav deținea un rol determinant în viața copilului, aflându-se alături de el pe durata întregii zile, inițiindu-l în virtute și bune maniere, învățându-l să se poarte în lume. Iar acest aspect includea factorul uman, presupunea o legătură de ordin spiritual şi afectiv. De aceea am spune că rolul pedagogului era mai important decât cel al învățătorului, acesta din urmă fiind practic doar un ,,tehnician” al unui segment limitat al procesului de instruire a copilului, preocupat să-l învețe să citească şi să socotească.
Când eram eu elevă, nu exista o apropiere la nivel psihologic între profesor şi elev, sau cel puţin eu nu am simţit-o. Azi se vorbeşte însă tot mai mult despre o „apropiere psihologică” între educator şi educabil, fiind uneori necesar ca relaţia dintre aceştia să poată depăşi cadrele instituţionalizate ale şcolii şi să devină mai puţin formalizată. Aici ar interveni empatia, definită drept capacitatea unui individ de a înţelege sentimentele şi trăirile altor persoane. În acest sens, se poate observa că acel elev care se simte înţeles şi acceptat de către cadrul didactic are o încredere mai mare în el însuşi şi în educator, se apropie mai mult de acesta şi îi dezvăluie într-o mai mare măsură universul lui interior, ceea ce face posibil ca elevul să fie mai uşor de modelat, privit fiind din triplă perspectivă: a ceea ce el a fost, a ceea ce el este şi a ceea ce el poate să devină.
Aşadar, şi în lumina acestei valenţe, afective, şcoala în care predau conferă sens existenţei mele. Este universul în care eu, ca profesor, am şansa să fiu un mic faber, vorba lui T. Arghezi, un meşteşugar de emoţii, un făuritor de destine, dacă îmi este îngăduită această lipsă de modestie. Prin cuvântul ales, ,,migălit” şi apoi rostit în preajma copiilor, cred că devin, măcar puţin, măcar pe alocuri, un constructor al devenirii lor, al unor microuniversuri în plină expansiune. Ca facilitator nu atât al unor achiziţii cognitive, cât al unor interogaţii introspective, al unui modus vivendi care să conducă la arta de a trăi cu sens.” – doamna prof. Pașcu Elena
Ce reprezintă școala pentru tine?
„Inițial nu i-am atribuit o valoare liceului, însă, pe măsura trecerii timpului, am conștientizat că legăturile pe care le-am întemeiat aici de-a lungul anilor nu sunt numai colegiale sau de subordonare în raport cu domnii profesori, ci reprezintă relații unice, poate chiar durabile, bazate pe solidaritate. Tot aici m-aș întoarce. Pentru că, dincolo de fundamentul teoretic, consider că școala dezvoltă dimensiunea afectivă și contribuie la formarea unei personalități armonioase. Colegiul nostru reprezintă un avantaj în acest sens. Este experiența de care mi-am legat sufletul, astfel încât aspirațiile mele de viitor tot spre școală mă vor conduce, mai mult decât probabil. Acest cadru a adus o contribuție semnificativă în formarea modului meu de a fi și în năzuința mea de a deveni, atât prin evaluarea abilităților mele teoretice, cât și prin relaționarea cu persoane extraordinare, colegi și cadre didactice, care au reprezentat întotdeauna pentru mine o sursă puternică de inspirație.” – Amalia Biro, XIC
„Pentru mine, a merge la liceu reprezintă o adevărată oportunitate, mai ales având în vedere că atât de mulți copii nu au acces la educație. Deși, de multe ori, am spus că școala nu a fost niciodată o plăcere în sine, colegii mei au reușit să transforme această neplăcere într-o dorință sinceră de a-i revedea zi de zi. Am crezut mereu că școala nu înseamnă doar învățare, ci și amintirile pe care le construim și prieteniile pe care le legăm. Într-adevăr, liceul a devenit pentru mine cea mai frumoasă perioadă pe care am trăit-o, chiar și cu stresul care apare din când în când.” – Joca Melania, XIIB
Un loc capătă valoare prin oamenii care îl însuflețesc, prin dedicarea și prin spiritul pe care aceștia îl aduc zi de zi. Carte se face oriunde elevul are bunăvoință, însă mai cu seamă învață bine când este înconjurat de persoane tolerante, empatice, care dețin capacitatea de a-i sprijini și a-i înțelege pe cei din jur. De ce colegiul nostru? Pentru că în acest spațiu al devenirii veți întâlni mereu cadre didactice dedicate, pasionate și dornice, care își practică meseria din vocație și nu din obligație. Pentru că în clasele liceului nostru iau naștere conexiuni autentice, bazate pe valori morale, respect și sprijin reciproc. Aici începe existența amintirilor frumoase din adolescență. Aici e acasă, iar acest “acasă” asigură performanțe și viitor actualilor și viitorilor noștri elevi. Acest loc ne reunește pe toți sub un singur acoperiș, amintindu-ne aspectele importante ale vieții. Există atâția elevi care au călcat pragul acestui liceu și tot atâția care și-au dorit să își construiască o reputație aici. Atâtea cadre didactice pe care destinul le-a purtat, tot atâtea care au ales să își practice vocația în acest mediu plăcut. Împreună, hic et nunc, avem puterea de a întemeia o comunitate armonioasă, clădită pe valori autentice și aspirații comune. Per aspera ad astra!
