Eu chiar exist?
Sau doar mă-ntreb?
Simt că eu chiar nu-nțeleg
Tot timpul pe care vreau să mi-l petrec
Trece repede și mă tot repet.
Secundele ce devreme pleacă
Fac trecutul să fie sec
Un minut, chiar două, trei…
Iar prezentul devine un temei.
Trece așa ușor, clipind,
Minutele ce ne cuprind
Cu o nostalgie sufletească
La a noastră vreme pe acasă.
Tic-tac, tic-tac
Sunetele ceasului ce-mi plac,
Străbat universul de îndată
Lăsând ca mâine să fie astăzi.
O secundă ce-a trecut
Ne-a lăsat fără început,
Un minut ce va urma
Viitorul ni-l va confisca.
Timpul e așa nimicitor,
Fără fericirea momentului te lasă
Căci ea te fură din ea,
Luându-ți toată fericirea…