Inca din clasele primare suntem intrebati:,,Ce vrei sa fi cand vei creste?”,de mica si pana in ziua de azi eu nu stiu cum sa raspund la aceasta intrebare.Ajungand in clasa a 9a la liceu,dar nu la unul destul de bun si renumit,emotionata si speriata de necunoscut,tot ce imi doream era,banca a patra de la geam.Am reusit sa ocup acel loc?Nu!Am ajuns in banca a doua… .
Pe cand grijile mele erau locul meu in banca,daca arat bine sau daca ma place baiatul din clasa a 11a,se pare ca alte persoane erau preocupate de liceul in care ma aflam.Auzeam mereu intrebari de genul:,,Si cand te transferi?” ,,Pana la urma te transferi?” dar nu ,,Iti doresti sa te transferi?” Influentata de alte persoane m-am transferat la Colegiul Nationl Catolic ,,Sf Iosif”,nu mi-am dorit cu adevarat asta,dar cu timpul am ajuns sa apreciez faptul ca ma aflu aici.M-am imprietenit cu persoane minunate,dupa care o sa duc dorul,am cunoscut noi profesori care ma emotioneaza la fiecare ora,fie ele emotii pozitive,fie ele negative.
Ma aflu in clasa a 11a inca nehotarata la ce facultate voi merge sau ce vreau sa ajung in viata.Timpul zboara,clasa a 12a se apropie iar eu voi fi nevoita sa ma hotarasc asupra viitorului meu,dar momentan tot ce imi doresc este sa ma bucur de timpul petrecut la liceu alaturi de colegii mei si desigur sa iau note cat mai mari pentru a-mi face parintii mandri.