Există sfinți pentru fiecare timp și pentru fiecare chemare, și patroni pentru toate profesiile, dar lipsea un sfânt patron al Internetului. Astăzi este celebrată ziua nașterii lui Carlo Acutis pentru cer. Această dată marchează și Hramul capelei căminiștilor, un eveniment de profundă credință și devoțiune care a atras credincioși, părinți și elevi în jurul exemplului său de sfințenie modernă. A fost un băiat normal, cu defecte și virtuți, care a încercat mereu să-l pună pe Dumnezeu pe primul loc și a folosit internetul pentru a evangheliza.
Copilărie: Carlo Acutis s-a născut la 3 mai 1991, la Londra, fiind fiul lui Andrea Acutis și al Antoniei Salzano, membri ai unor familii italiene înstărite. Niciunul dintre părinții săi nu era religios. Prima care i-a vorbit lui Carlo despre Dumnezeu a fost bona sa poloneză, Beata. „Carlo a fost salvarea mea”, mărturisește mama sa care a crescut într-o familie laică. Credința lui a făcut-o pe Antonia, o femeie tânără, de succes, provenită dintr-o familie intelectuală și indiferentă față de religie, să-și pună întrebări despre viață. Înainte de Carlo, mersese la biserică doar de trei ori: la botez, la prima împărtășanie și la nuntă. Antonia a început să urmeze cursuri de teologie pentru a putea răspunde la nenumăratele întrebări ale fiului ei curios. Totul s-a schimbat când micul Carlo, la patru ani, a început să intre în biserici doar pentru a-i spune „salut” și „sărutări” lui Isus răstignit. În cursul existenţei sale, foarte repede a descoperit o Persoană singulară: Isus Cristos, iar pe măsură ce creştea, s-a îndrăgostit profund de el. Încă de mic, întâlnirea cu Domnul îi schimbă viaţa. Carlo găseşte în el pe Prietenul, pe Învăţătorul, pe Mântuitorul, însăşi Raţiunea existenţei sale. Fără el în viaţa de zi cu zi, nimic nu poate fi înţeles despre viaţa lui Carlo, care este întru totul similară cu aceea a prietenilor săi, dar care păstrează în sine un secret invincibil. La vârsta de șapte ani, Carlo a primit prima împărtășanie în liniștea mănăstirii Bernaga din Perego, pentru a evita distragerile. De atunci a mers zilnic la liturghie, s-a rugat rozariul și a petrecut timp în adorație euharistică. „Nu vorbesc cu cuvinte, doar mă sprijin pe pieptul Lui,ca Sfântul Ioan la Cina cea de Taină”, spunea el.
Pe lângă dorința de a-și aprofunda relația cu Dumnezeu și preocupările legate de formarea sa spirituală, a manifestat încă din copilărie un interes profund pentru tehnologie și pentru viețile sfinților, în special ale Sfântului Francisc de Assisi, Sfântului Anton de Padova și Sfintei Bernadette Soubirous. Era priceput în programare, folosind limbaje precum Java și C++, și îi ajuta adesea pe cei din jur în rezolvarea problemelor ce țin de tehnologie. A creat un site web dedicat catalogării miracolelor euharistice din lume și menținerii unei liste a aparițiilor mariane aprobate de Biserica Catolică. A lansat site-ul în 2004 și a lucrat la el timp de doi ani și jumătate, implicând întreaga sa familie în acest proiect. Se ruga frecvent îngerului său păzitor și, datorită conducătorilor spirituali, îşi întemeiază viaţa pe doi piloni fundamentali: Euharistia şi Maica Domnului.
De sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului de anul acesta, Arhiepiscopul Domenico Sorrentino de Assisi a reflectat asupra devoțiunii lui Acutis față de Euharistie și Maria, remarcând că pentru adolescent „Maria și Euharistia erau o singură iubire, inseparabilă. El îl vedea pe Isus cu ochii Mariei și o iubea pe Maria cu inima lui Isus”.
Devotamentul față de Euharistie: Pentru Carlo, viața era în întregime euharistică: nu numai că iubeşte şi adoră profund Trupul şi Sângele lui Isus, ci primeşte în el aspectul lor de dăruire şi de sacrificiu, pe care îl va exprima în timpul ultimei sale boli. Participă la celebrarea euharistică zilnică şi dedică mult timp rugăciunii tăcute de adoraţie în faţa tabernacolului. După cum i-a spus el însuşi părintelui său spiritual: „Din misterul euharistic, învăţ să înţeleg iubirea infinită a Domnului faţă de fiecare om.”
Tocmai de aceea, în cadrul Târgului de la Rimini, cel mai mare eveniment cultural catolic din Italia, organizat de mișcarea Comunione e Liberazione, Carlo a avut ideea de a crea o expoziție despre miracolele euharistice din lume. A început cercetarea la 11 ani și a realizat 160 de panouri despre miracole euharistice din 20 de țări, disponibile online la miracolieucaristici.org. Expoziția a ajuns în peste 10.000 de parohii din lume. Carlo lucra ore întregi la calculator, epuizând trei computere. A călătorit prin Italia și o parte din Europa pentru a aduna materiale și fotografii. Nu a renunțat niciodată; zelul său apostolic pentru Dumnezeu și pentru a-L face pe Dumnezeu iubit l-a determinat să abandoneze totul pentru că dorea ca oamenii să înțeleagă importanța sacramentelor. Spunea mereu că „Euharistia este cel mai incredibil lucru din lume”, iar una dintre cele mai cunoscute afirmații ale sale era: „Euharistia este autostrada mea spre cer.”
La vârsta de cincisprezece ani, Euharistia a rămas centrul vieții sale tinere. Slujirea săracilor, împreună cu pasiunea pentru web, făceau ca mulți să-l considere patron al Internetului. Istoria fericitului rămânea plină de „lucruri din lume”, dar cu un orizont clar: cel al veșniciei.
Cinstirea Sf. Fecioare Maria: Celălalt pilon fundamental pe care îşi construieşte viaţa este Sfânta Fecioară Maria: ei îi consacră de mai multe ori întreaga sa existenţă; ei i se adresează în momentele de necesitate, fiind sigur că Maria nu refuză nimic. Este imposibil să vorbim despre Carlo fără a lua în considerare puternica sa devoţiune faţă de Sfânta Fecioară Maria. Recită zilnic cu fidelitate Rozariul și răspândeşte devoţiunea mariană printre cei cunoscuţi.
Moartea: La începutul lunii octombrie 2006, Carlo a fost lovit de o boală, inițial considerată o simplă gripă, dar ulterior diagnosticată ca o formă foarte gravă de leucemie M3, cea mai agresivă și, prin urmare, considerată incurabilă. A fost internat în spital, dar și aici și-a păstrat seninătatea și jovialitatea, chiar și în cele mai critice momente, fiind sigur de întâlnirea sa iminentă cu Dumnezeu și edificându-i pe cei din jur prin comportamentul și cuvintele sale. În spital, i-a spus mamei: „De aici nu voi mai ieși.” Și-a oferit suferințele „pentru Papă și pentru Biserică” și a cerut Ungerea bolnavilor și viaticul. A zâmbit tuturor cu o privire caldă și cu un curaj fără egal. În ultimele șaptezeci și două de ore, leucemia l-a consumat într-un pat de spital, provocându-i o hemoragie cerebrală. A murit la 6:45 dimineața, pe 12 octombrie 2006, la doar 15 ani. Aceasta a fost cifra celor 5.460 de zile de viață, trăite cu credință, dăruire și iubire față de Dumnezeu și aproapele.
„Nu eu, ci Dumnezeu” este aforismul cel mai cunoscut al tânărului, prin care explica tinerilor de vârsta sa că sfințenia este un proces de dăruire: mai puțin noi înșine, mai mult spațiu pentru Domnul. Mama sa, Antonia Salzano, povestește: „A murit ca un sfânt. Doctorii îl întrebau «Suferi?» și el răspundea: «Sunt oameni care suferă mai mult decât mine». Niciodată o plângere, ci cu zâmbetul până în ultima clipă.”
Beatificare: Un băiețel brazilian de șase ani, care suferea de o malformație pancreatică și vomita neîncetat, s-a vindecat complet după ce s-a rugat la relicva lui Carlo Acutis. Medicii au confirmat că vindecarea nu are explicație științifică. Acest miracol a fost recunoscut oficial de Vatican în 2019, deschizând calea beatificării lui Carlo.
Carlo Acutis este cea mai tânără persoană contemporană beatificată. La ceremonia de beatificare, la Basilica San Francesco din Assisi, portretul lui Carlo a fost dezvăluit treptat, arătând un adolescent cu zâmbetul cald, cămașă polo roșie și păr ondulat închis, iluminat de un halo de lumină. Cardinalul Agostino Vallini a sărutat părinții lui Carlo, Andrea Acutis și Antonia Salzano, după ce au citit decretul papei Francisc.
Mormântul său a fost expus pentru ca enoriașii să-l poată vedea. Mulți au fost surprinși că trupul lui părea intact, dar episcopul Domenico Sorrentino a explicat că acesta era în starea normală de transformare post-mortem. Unele părți ale cadavrului păstrau conexiuni anatomice, de aceea a fost tratat cu tehnici de conservare pentru a fi expus și venerat.
După moartea sa, dorința lui de a fi înmormântat la Assisi, loc pe care l-a iubit mai mult decât orice altul și la care se întorcea mereu cu bucurie pentru a se reîncărca spiritual, a fost împlinită. În 2020 pe 10 octombrie, Papa Francisc l-a declarat fericit, iar trupul său, expus în Sanctuarul Spoliare din Assisi, este venerat de credincioși din întreaga lume.
Canonizare: La 1 iulie 2024, Papa Francisc a prezidat un consistoriu care a aprobat canonizarea a 15 persoane, printre care și Fericitul Carlo Acutis. La 20 noiembrie 2024, s-a anunțat că Acutis urma să fie canonizat în cadrul Jubileului din 2025, în timpul Jubileului Adolescenților, care urma să aibă loc între 25 și 27 aprilie 2025. Cu toate acestea, după moartea Papei Francisc, pe 21 aprilie 2025, în Lunea Luminată, Vaticanul a anunțat că ceremonia trebuia amânată din cauza funeraliilor papale și a conclavului ulterior. Pe 13 iunie 2025, Papa Leon al XIV-lea a anunțat, la un consistoriu general, că Acutis va fi canonizat oficial alături de Fericitul Pier Giorgio Frassati pe 7 septembrie 2025. Carlo Acutis a fost canonizat împreună cu Pier Giorgio Frassati pe 7 septembrie 2025, în Piața Sfântul Petru, de către Papa Leon al XIV-lea. La ceremonie au participat membrii familiei sale, inclusiv părinții săi.
Canonizarea sa, voită cu tărie de Papa Francisc, a demonstrat că nu a fost ridicat la cinstea altarelor un teolog, cu atât mai puțin un învățător al Bisericii. Ea arată că și astăzi tinerii creștini pot trăi credința evanghelică în mod coerent și cuprinzător și pot avea un raport cu sacramentul Euharistiei care le permite să celebreze misterul mântuitor al lui Cristos și să aibă un raport viu cu El prezent în mijlocul nostru. Carlo Acutis trebuie înțeles în diversitatea sa spirituală și apostolică. Nu numai că a frecventat celebrarea și adorația euharistică, dar a știut să scoată din acestea forța necesară pentru a mărturisi Evanghelia, punct central al tinerei sale existențe.
Carlo și-a trăit viața cu conștientizare, fără a căuta merite sau glorie, ci punând în valoare darul primit la Botez prin inteligență, umanitate și firescul său adolescentin. Spunea adesea: „Toți se nasc originali, dar mulți mor fotocopii.” Papa Francisc amintește în Christus vivit: „A fi tineri nu înseamnă numai a căuta plăceri trecătoare și succese superficiale. Pentru ca tinerețea să-și realizeze finalitatea sa pe parcursul vieții tale, trebuie să fie un timp de dăruire generoasă, de oferire sinceră, de jertfe care costă, dar ne fac rodnici.”
