,,Ce ai face dacă ai fi anunțat că în doar 75 de minute lumea s-ar sfârși?”
Am adresat această întrebare unui număr relevant de elevi ai școlii noastre. Din răspunsurile lor, putem desprinde multe lecții esențiale la început de an. Priviți:
,,Dacă aș afla că mai sunt 75 de minute până la sfârșitul lumii, le-aș petrece cu oamenii dragi. Aș spune lucrurile nespuse, aș mulțumi, aș ierta. Fără panică, fără planuri mari — doar prezență. În ultimele clipe, aș privi lumea așa cum e, conștient că, nu mereu perfectă , a meritat trăită.” (9B)
,,Dacă aș ști că mai am doar 75 de minute până la sfârșitul lumii, nu cred că le-aș umple cu explicații sau cu frică. Aș vrea ca ultimele mele clipe să fie o mică liturghie interioară: mulțumire și iertare. Aici mă ajută o idee a lui Nietzsche, și anume, eterna reîntoarcere: ideea că fiecare clipă s-ar repeta la infinit. Întrebarea decisivă este dacă aș putea spune “da”, cu toată inima, acestei clipe. Aș putea retrăi la nesfârșit fiecare moment al vieții mele fără să vreau să schimb nimic? De aceea, în cele 75 de minute nu m-aș concentra regret și nici pe frică, ci pe a fi prezent. Aș alege să fac ceea ce m-aș bucura să retrăiesc la nesfârșit: poate un gând spus cuiva drag, poate o iertare oferită, poate o mărturisire…In acest fel, sfârșitul nu mai apare ca o catastrofă, ci ca un test al felului în care am trăit: sunt capabil să spun “da” eternei reîntoarceri pentru fiecare clipă a vieții mele?” (11E)
,,Daca m-ar anunța cineva că mai sunt 75 de minute până va veni sfârșitul lumii aș rămâne calm, nu m-aș panica deoarece trebuie sa îmi petrec ultimele momente ale vieții fericit și bucuros. Îi voi căuta pe cei dragi și apropiați pentru a-mi lua rămas bun. Totodată aș sta cu persoanele iubite pentru a-mi petrece ultimele momente din viață cu ei. În ultimele 5 minute aș sta și aș privi în jos așteptând să vină sfârșitul.(9A)
,,Dacă aș afla că mai sunt 75 de minute până la sfârșitul lumii, aș simți, probabil, un amestec de emoții, dar aș încerca să rămân calmă, fără să mă las cuprinsă de panică. M-aș concentra pe lucrurile cu adevărat importante, lăsând deoparte grijile din viața de zi cu zi. Aș vrea să fiu alături de cei dragi, să îi privesc și să le spun cât de mult înseamnă pentru mine, pentru că persoana care sunt astăzi li se datorează lor. Ei m-au învățat să iubesc și să mă bucur de fiecare clipă a vieții mele. Mi-aș găsi liniștea în rugăciune, mulțumindu-I lui Dumnezeu pentru tot ce am trăit, pentru lecțiile învățate și pentru oamenii pe care i-am întâlnit, pentru toate momentele în care El a fost și este lângă mine. Aș lăsa în urmă supărările și lucrurile mărunte care, la final, nu mai au niciun rost.” (11E)
,,În primul rând, când ne referim la „sfârșitul lumii” trebuie să ne luăm un scenariu în minte, fie S.F. (un virus care aduce omenirea la culme, un meteorit care va distruge Pământul etc.), fie faptul care ni-l propune Biserica, a doua venire a lui Cristos. În ambele cazuri, reacția mea, cel mai probabil, ar fi asemănătoare. Ținând cont că în asemenea situații nu ne putem pune corpul pe primul loc, m-aș îngrijii de vindecarea sufletului. Poate că nu este un răspuns tipic, dar are cea mai mare logică. De ce? Pentru că oricum, în această situație, sfârșitul este iminent, deci timpul petrecut alături de cineva oricum nu va mai conta, pentru că nici eu, nici persoana (sau persoanele) respectivă nu va mai fi, ultimele clipe petrecute alături pierzându-și scopul. Totuși, dacă am grijă de suflet, am speranța că în „lumea de dincolo” mă voi revedea cu cei dragi, petrecându-mi astfel veșnicia alături de ei, dar cel mai important, petrecând-o în fericirea veșnică.” (10D)
,,Dacă aș știi că peste 75 de minute ar fi sfârșitul lumii aș încerca să îmi strâng familia aproape și să petrec timpul rămas cu toate persoanele dragi mie. Un alt lucru ar fi sa îmi cer iertare de la toate persoanele cărora le-am greșit și să iert toate persoanele care mi-au greșit mie.” (10E)
,,Dacă ar mai fi doar 75 de minute până la sfârșitul lumii, aș face tot posibilul să petrec ultimele momente ale vieții alături de cei dragi, cu care mi‑am trăit cea mai mare parte a vieții. Cred că această alegere este cea mai potrivită, deoarece văd acest ultim timp petrecut împreună cu ei ca pe un mulțumesc pentru tot ceea ce am primit în viață.” (11E)
,,Dacă aș afla că mai am 75 de minute până la sfârșitul lumii, m-aș opri și m-aș gândi la tot ceea ce am trăit . Aș cere iertare pentru greșelile mele și m-aș împăca cu cei pe care i-am rănit. Apoi aș sta alături de cei dragi, i-aș îmbrățișa și le-aș spune cât de mult înseamnă pentru mine. În rugăciune aș găsi puterea de a-i putea mulțumi Domnului pentru tot ce mi-a oferit și aș păstra în suflet speranța întâlnirii cu Domnul în Împărăția Sa dar si cu toți cei dragi.” (10E)
,,Dacă aș fi anunțată că se apropie sfârșitul, aș merge mai întâi la spovedanie, iar apoi m-aș împărtăși. După aceea, aș petrece restul timpului într-un apel video cu întreaga familie, în timp ce aș savura un tort cu ciocolată albă și ciocolată clasică.” (10A)
,,Dacă aș ști că mai sunt 75 de minute până la sfârșitul lumii, le-aș petrece cât mai simplu și sincer: aș suna oamenii dragi ca să le spun ce înseamnă pentru mine, mi-aș cere iertare dacă e cazul și le-aș mulțumi. Aș încerca să fiu liniștit, prezent, poate ascultând muzică sau privind cerul. Cred că în astfel de momente nu mai contează lucrurile mari, ci conexiunea și pacea cu tine și cu ceilalți.” (11C)
,,Dacă aș primi vestea ca mai am de trăit numai 75 de minute, în ciuda așteptărilor, nu aș fi devastată, ci aș fi nerăbdătoare pentru momentul întâlnirii cu Cristos. Primul lucru pe care l-aș face ar fi să fug la Biserică, pentru o spovadă bună, pentru împăcarea cu Dumnezeu. Mi-aș dori să primesc și să ofer iertarea oamenilor din viața mea și să-i încurajez sa privească fără frică spre ceea ce urmează, pentru ca fiecare sfârșit reprezintă un început.” (11E)
,,Dacă aș ști că mai sunt doar 75 de minute până la sfârșitul lumii, le-aș petrece cu oamenii dragi mie. Aș spune lucrurile pe care nu am avut curajul sau timpul să le spun. Aș încerca să rămân calmă și recunoscătoare pentru tot ce am trăit.La final, aș înțelege cât de important este să prețuim fiecare clipă.” (11D)
,,Dacă m-ar anunța cineva că mai sunt doar 75 de minute până ar veni sfârșitul lumii, eu aș dona toate lucrurile mele îndrăgite, pentru a se bucura și ceilalți de ele cel puțin 20 de minute. În timpul rămas aș cădea în genunchi rugându-mă, iar în final aș mai petrece ceva timp cu prietenii.” (9A)
,,Dacă m-ar anunța cineva că în 75 de minute ar veni sfârșitul lumii, cel mai probabil aș sta cu familia și prietenii mei, aș mânca un camion de tiramisu și mi-aș cere scuze de la toți cu care m-am certat.” (10A)
,,Dacă cineva m-ar anunța că mai sunt 75 de minute până la sfârșitul lumii, aș petrece timp cu familia, apoi aș merge la biserică pentru a mă spovedi.” (9E)
,,Dacă m-ar anunța cineva că mai am 75 de minute de trăit aș merge la un preot și aș cere spovada apoi Sf. Euharistie. După voi merge acasă și voi învăța să fac backflip. Și în final voi merge la cel mai bun prieten și voi sta cu el până când va veni sfârșitul lumii.” (9E)
,,Dacă ar mai fi 75 de minute până la sfârșitul lumii, eu aș petrece fiecare minut cu oamenii pe care îi iubesc. Aș încerca să fiu liniștită și împăcată cu mine. Le-aș spune cât de mult înseamnă pentru mine și le-aș mulțumi pentru tot.” (11E)
,,Dacă aș ști că mai sunt 75 de minute până la sfârșitul lumii, aș încerca în primul rând să rămân calmă. Aș petrece timpul cu oamenii dragi, pentru că prezența lor îmi dă mereu o stare de bine. Aș vorbi cu ei, aș râde, aș rememora momente frumoase și le-aș spune lucrurile pe care poate nu le spun suficient de des. M-aș concentra pe prezent și pe lucrurile simple care mă fac fericită, bucurându-mă sincer de fiecare minut. Nu aș face lucruri spectaculoase, ci aș alege naturalețea, apropierea și bucuria de a fi alături de cei pe care îi iubesc.” (11E)
,,Dacă aș afla că în 75 de minute lumea s-ar sfârși, probabil mulți ar fi cuprinși de teamă și neliniște. Eu, în schimb, mi-aș dori ca acel timp să fie unul al reflecției și al mulțumirii. Aș privi înapoi la drumul meu, la începuturi, la reușite și la încercări, conștientă că nimic din toate acestea nu ar fi fost posibil fără Dumnezeu. El a fost sprijinul meu în momentele grele și călăuza mea atunci când nu știam încotro să merg. Aș mulțumi oamenilor pe care i-am întâlnit și care mi-au fost alături, pentru lecții, pentru amintiri și pentru iubirea oferită. Mai presus de orice, mi-aș dori să fiu împăcată cu Dumnezeu, pentru că drumul parcurs cu El dă sens fiecărui pas și îmi oferă curajul de a merge mai departe, indiferent de ce urmează.” (10D)
,,Dacă sunt la liceu, m-aș duce acasă și aș sta cu familia mea în acele 75 de minute.” (9A)
,,Aș continua să iubesc. Mi-aș petrece ultimele clipe înconjurată de persoanele care mi-au oferit si îmi oferă iubire si liniște sufletească. Aș face o ultima rugăciune: de mulțumire și de cerere de iertare.” (12C)
,,Dacă cineva m-ar anunța că mai am 75 de minute pâna ar veni sfarsitul lumii, cel mai probabil m-aş duce la cea mai apropiata biserică, m-aş spovedi, iar apoi aş petrece timp cu familia şi cu prietenii. Aş avea un moment de retrospecție în care mi-as aduce aminte de toate momentele din viața mea şi cât de recunoscătoare sunt pentru amintirile pe care le am.” (12B)
,,În primele minute m-aș duce la toate persoanele cu care am interacționat în acești ani să vorbesc cu ele sau, dacă distanța nu m-ar ajuta, aș da un mesaj fiecăruia să-i întreb ce mai fac și, la sfârșitul conversației, mi-aș cere scuze pentru micile sau marile greșeli. În a doua parte a timpului, cu siguranță, ar trebui să joc un meci de fotbal. Pasiunea care m-a ținut mereu în priză și mi-a adus satisfacții uriașe; fără fotbal, viața mea ar fi fost una monotonă. Și, în final, mi-aș petrece ultimele clipe în meditație, alături de Dumnezeu. Aș participa la sacramente pentru ultima dată (spovada, împărtășania) și mi-aș lăsa sufletul să urce lin spre cer, mulțumindu-I lui Dumnezeu pentru darul vieții.” (12E)
,,Aș rămâne alături de familie și de prieteni, așa cum fac de obicei. Aș vorbi cu ei, i-aș îmbrățișa și mi-aș cere iertare de la cei cărora le-am greșit. M-aș ruga, mulțumindu-i lui Dumnezeu pentru tot ce am primit și aș încerca să trăiesc acele ultime momente liniștită, aproape de cei dragi.” (9D)
,,Dacă aș ști că mai sunt 75 de minute până la sfârșitul lumii, aș încerca să nu le irosesc pe panică. Aș începe prin a mă ruga, mulțumindu-I lui Dumnezeu pentru viață, pentru momentele frumoase și pentru puterea de a merge mai departe chiar și atunci când a fost greu. Aș cere iertare pentru greșeli și aș încerca să-mi liniștesc sufletul, având încredere că nimic nu se întâmplă fără un rost. După aceea, aș petrece timpul cu familia și prietenii, fără discuții complicate sau regrete târzii. Poate am sta de vorbă, am râde sau ne-am aminti întâmplări simple . Nu aș încerca să fac ceva extraordinar, ci doar să fiu prezentă. În acele 75 de minute, cred că cel mai important ar fi să rămân recunoscătoare, calmă și împăcată, trăind fiecare clipă cu credință și un strop de bucurie.” (10E)
,,Dacă aș ști că în 75 de minute lumea s-ar sfârși, primul lucru pe care l-aș face ar fi să încerc să ajung la familia mea, pentru a petrece acel timp alături de ei. Prezența lor ar fi cel mai important lucru pentru mine în acele momente. Iar dacă nu aș reuși să ajung, i-aș suna, ca să nu fiu singură și să rămân în legătură cu ei până la final.” (12A)
,,Dacă mi-ar spune cineva că mai sunt 75 de minute până la sfârșitul lumii, aș crede mai întâi că e o glumă. Aș râde puțin, confuz, fără să știu dacă să plâng sau să fac o glumă. În primele minute m-ar cuprinde o panică ciudată și aș umbla prin casă fără un scop. Aș mânca tot ce am voie „doar din când în când”, pentru că regulile nu ar mai conta. Aș face glume stupide, fiindcă râsul e mai ușor decât frica. Cu timpul pe sfârșite, aș trimite mesaje sincere celor dragi. În ultimele clipe m-aș gândi la mama mea, privind cerul. Abia atunci aș realiza cât de frumoasă a fost viața, imperfectă și plină de momente mici.” (9E)
,,Iată că acestea sunt ultimele 75 de minute ale omeniri… un ultim strigăt în deșertul infinit, înghițit de tăcerea eternă. Sau poate, dimpotrivă, o liniște adâncă, în care toate păcatele și suferințele se dizolvă în neant. Căci, în fața neființei, ce mai contează crizele existenței? În acest scurt, sau, poate nesemnificativ timp, singurele lucruri pe care le pot face sunt statul cu familia reamintind activitățile care ne-au unit. Iar, împreună pentru ultima dată să ne rugăm, mulțumind lui Dumnezeu pentru viața pe care ne-a oferit-o și pentru puterea desăvârșită a iubirii…” (11E)
,,Dacă ar mai fi 75 de minute din lumea aceasta aș face următoarele lucruri: în primele 30 de minute m-aș duce la fiecare persoană în parte și i-aș mulțumi pentru tot ce mi-a dăruit, pentru fiecare zâmbet, fiecare vorba bună, i-as mulțumi, i-aș spune ca îi iubesc, pentru ca toți îmi sunt dragi și fără ei nu aș putea să fiu persoana care sunt astăzi. După ce le-am spus tuturor aceste lucruri, mă duc în Biserică în fața lui Isus și în fața lui Dumnezeu și îi cer iertare pentru toate greșelile pe care le-am făcut, printr-o Spovadă bună și pentru dobândirea indulgenței plenare. I-aș mulțumi pentru fiecare zi, pentru fiecare secundă pe care mi-a dăruit-o, pentru orice moment frumos dar și mai puțin frumos. Și nu în cele din urmă, stând în fața lui Dumnezeu i-aș cere să mă primească pe mine și pe cei dragi în împărăția cerurilor ca să fim toți fericiți și să-i slujim în continuare acolo sus . Pentru că pe lumea aceasta trăim puțin, dar mai mult o să trăim în viață de apoi, am decis să stau lângă Cristos în aceste ultime clipe. Acum în ultimele mele minute voi sta în fața lui Isus Cristos și în fața lui Dumnezeu în tăcere și mă voi gândi la ce a fost bun pe acest pământ. Oare am făcut bine? Oare merit să fiu lângă Dumnezeu? Trebuia să mă pregătesc dinainte pentru acest moment?…au trecut acele minute și în ultimele secunde am să zic cum a zis Isus pe cruce:,,Doamne primește sufletul meu!” (10D)
,,Dacă aș fi anunțată de cineva că mai am doar 75 de minute până va veni sfârșitul lumii cel mai probabil le-aș petrece alături de cei dragi și aș încerca să îmi aduc aminte de toate momentele frumoase pe care le-am trăit.” (10B)
,,Aș petrece timpul rămas alături de familie și de persoanele apropiate. Aș petrece ultimele momente vorbind, ascultând sau pur și simplu stând împreună. Aș evita panica și reacțiile impulsive, acceptând situația. Aș reflecta asupra vieții trăite și aș încerca să întâmpin finalul.” (11E)
,,Dacă aș avea 75 de minute până la sfârșitul lunii, le-aș petrece alături de familia și prietenii mei. M-aș așeza la masă, aș mânca ceva simplu și aș sta de vorbă cu ei fără grabă, fără telefoane sau alte distrageri.” (9D)
,,Dacă m-ar anunța cineva de apropierea acestei perioade aș fi un pic neliniștit, chiar speriat dar apoi aș încerca să mă calmez. Nu vreau să-mi pierd ultimele minute ca un neînțelept.O mare parte din acest timp aș acorda-o divinității, lui Dumnezeu.Merg la parohie beau un ceai cu surorile, discut cu pr. vicar și cel mai important mă spovedesc. Mai apoi, merg în biserică pentru câteva minute de adorație, căci ,,Cine stă la soare se bronzează iar cine stă în fața Preasfântului Sacrament devine sfânt!” spune sfântul Carlo Acutis. Ajuns acasă îmi voi telefona prietenii; voi suna câțiva seminariști (cei mai apropiați), le voi mulțumi pentru susținerea,prietenia și încrederea acordată, pentru momentele de comuniune și îmi voi cere iertare pentru acele momente când nu m-am ridicat la înălțimea așteptărilor lor. În ultimele minute voi sta cu familia,vom râde și ne vom juca bucurându-ne unul de altul, toți fiind în harul sfințitor, așteptându-l pe Cristos. În concluzie, voi prețui fiecare moment și nu-l voi lăsa să treacă în zadar. Voi fi atent la ceea ce spunea Carlo Acutis referitor la timpul pe care-l avem ca și dar de la Dumnezeu și anume ,, Fiecare minut care trece în zadar este o ocazie ratată de a te apropia de sfințenie.” (11E)
,,Dacă cineva m-ar anunța că mai sunt doar 75 de minute până la sfârșitul lumii, m-aș opri în liniște și mi-aș îndrepta inima doar spre Dumnezeu. Sunt seminarist și Îl pun pe Isus pe primul loc în viața mea, iar în acele minute nu aș căuta nimic altceva decât prezența Lui. Aș începe cu rugăciune, una sinceră, fără grabă, în care I-aș mulțumi pentru darul vieții, pentru chemare, pentru fiecare luptă care m-a întărit și pentru fiecare cădere din care m-a ridicat. Aș lăsa deoparte orice zgomot al lumii și m-aș abandona complet în mâinile lui Dumnezeu, cu credința că sfârșitul nu este un capăt, ci o trecere. Credința m-a învățat că adevărata pace nu vine din siguranță, ci din încrederea totală în Isus. Îmi place fotbalul, pentru spiritul de echipă și disciplina pe care o cere, și boxul, pentru curajul, autocontrolul și forța interioară pe care le formează. Dar în fața veșniciei, aș înțelege că cea mai mare luptă nu se duce în ring sau pe teren, ci în inimă, iar cea mai mare victorie este să rămâi fidel lui Dumnezeu până la capăt. În acele 75 de minute, nu aș fugi de sfârșit, ci L-aș aștepta pe Isus cu pace, cu speranță și cu credința că tot ceea ce a fost trăit cu iubire și adevăr nu se pierde niciodată.” (11E)
,,Dacă aș afla ca mai sunt 75 de minute până la sfârșitul lumii cred că primul impuls ar fi un moment de tăcere. Nu ca să mă sperii, ci ca să conștientizez cu adevărat ce înseamnă timpul rămas. Aș respira adânc și aș încerca să nu fug de emoții:frica, tristețe, dor, recunoștință, toate la un loc. Apoi i-aș căuta pe oamenii care contează cel mai mult pentru mine. I-aș suna sau dacă aș putea aș fi fizic lângă ei, le-aș spune lucruri simple dar esențiale: ,,te iubesc’’ , ,,mulțumesc’’ , ,,îmi pare rău‘’. Cred că în ultimele minute nu mai există orgolii sau explicații complicate, ci doar adevăr. Aș rememora momentele care m-au făcut să simt ca viața a meritat: dimineți liniștite, râsete târzii, îmbrățișări lungi, oameni care au venit și au plecat, dar au lăsat ceva în urmă.Poate aș scrie câteva rânduri, nu ca să rămână, ci ca să mă eliberez de gânduri. Mi-ar plăcea să petrec o parte din timp afară, sub cer. Să privesc norii, lumina poate un apus.” (9E)
,,Dacă aș ști că mai sunt 75 de minute până la sfârșitul lumii, aș începe cu o rugăciune sinceră — nu din panică, ci ca să fiu în pace cu Dumnezeu. Apoi aș sta cu familia, prietenii și aș râde, bucuroasă că Apocalipsa vine înainte de următorul test. La final, aș aștepta liniștită, pentru că din privința unui creștin sfârșitul lumii nu e finalul…ci întâlnirea cu Dumnezeu.” (10C)
,,Daca ar mai fi 75 de minute până la sfârșitul lumii cred că le-aș petrece cu mama și prietenii mei cei mai apropiați. Mamei i-aș povesti tot ce nu i-am spus, cu prietenii aș mai râde ultima dată și cu toții împreună ne-am ruga. Ultimele momente ale vieții mele vreau să fie cele mai frumoase alături de cei dragi și de Dumnezeu.” (9A)
,,Dacă cineva mi-ar spune că mai sunt doar 75 de minute până la sfârșitul lumii, cred că primul lucru pe care l-aș simți ar fi un amalgam de emoții. În acele minute, probabil n-aș face ceva deosebit, aș fi eu însămi. Cu siguranță, însă, mi-aș petrece timpul cu persoanele care contează pentru mine. Aș vorbi cu ele, le-aș asculta și aș încerca să simt că aceste 75 de minute nu sunt un stres, ci un motiv în plus pentru a-mi îndrepta atenția către ceea ce am realizat în viață. Poate aș rămâne câteva momente blocată, gândindu-mă la lucrurile simple care mi-au adus bucurie. Mi-ar plăcea să știu că ultimele minute au fost trăite cu sinceritate. Cred că această veste m-ar face să-mi dau seama cât de mult contează timpul de calitate.” (10D)
,,Dacă aș afla că mai sunt 75 de minute până la sfârșitul lumii, primul lucru pe care l-aș face ar fi să-I mulțumesc lui Dumnezeu. Pentru viață, pentru fiecare zi primită, pentru oamenii pe care mi i-a scos în cale, pentru lecții, chiar și pentru cele dureroase. Aș cere iertare pentru greșelile mele și pentru momentele în care nu am știut să iubesc suficient. M-aș ruga pentru pace, pentru sufletele celor dragi și pentru lume. Apoi aș căuta să fiu alături de cei pe care îi iubesc, cu liniște în suflet, știind că totul este în mâinile Lui. Aș încerca să întâmpin sfârșitul cu credință, nu cu frică, având nădejdea că nimic din ceea ce este dăruit de Dumnezeu nu se pierde.” (9D)
,,În primele 40 de minute m-aș spovedi, aș face o spovadă generală. Aș încerca să-mi cer iertare celor care le-am greșit, iar în timpul rămas m-aș ruga.” (12E)
,,Dacă aș afla că m-ai sunt doar 75 de minute până la sfârșitul lumii, în primul rând aș sta cu familia mea. Le-aș spune cât de mult îi iubesc și cât de recunoscătoare sunt pentru tot ce au făcut pentru mine. Aș suna câțiva prieteni apropiați și mi-aș lua rămas-bun de la ei. M-aș gândi la lucrurile frumoase din viața mea. În ultimele minute m-aș ruga lui Dumnezeu și mi-aș cere scuze pentru tot ce am făcut greșit” (10E)
,,Dacă cineva m-ar anunța că mai sunt 75 de minute până la sosirea sfârșitului lumii, cu siguranță momentul acela ar fi cel mai critic din viața mea. Aș medita asupra întregii vieți si m-aș ruga lui Cristos nu pentru a intra în Rai, ci pentru iertarea chiar și a celor mai mici păcate ale mele și ale celor dragi. După toate astea, îl aștept în liniște afară uitându-mă la Cer vorbind în gând cu El și poate și cu o oarecare teamă de necunoscut.” (10B)
,,Dacă aș afla că mai sunt doar 75 de minute până la sfârșitul lumii, nu cred că aș intra în panică. Aș vrea să fiu lângă oamenii mei – familia și persoanele care contează cu adevărat pentru mine. Aș vorbi cu ei, le-aș spune lucruri pe care poate nu le spun destul de des și aș încerca să râdem împreună, chiar și atunci. Aș asculta muzica mea preferată, aș privi cerul și aș încerca să trăiesc fiecare minut conștient, fără regrete. Cred că, în ultimele clipe, cel mai important nu ar fi ce am realizat, ci pe cine am iubit și cum m-am simțit alături de ei.” (9C)
,,Dacă m-ar anunța cineva ca mai sunt 75 de minute până la sfârșitul lumii, aș încerca să rămân calmă și să folosesc timpul cât mai frumos cu persoanele care mi-au fost alături. Aș prefera să iau legătura cu familia și cu persoanele dragi mie, pentru a le putea spune cât de mult au însemnat pentru mine și pentru a le spune să nu se întristeze de absența mea. Aș evita lucrurile materiale și aș alege să petrec ultimele momente într-un loc liniștit, evitând aglomerația. Cred ca, în fața sfârșitului, cele mai importante lucruri rămân: iubirea, conexiunea dintre oameni și pacea sufletească.” (11E)
,,Dacă aș ști că mai sunt 75 de minute până la sfârșitul lumii, cred că m-aș opri din tot ce fac. Aș sta puțin în liniște și aș încerca să nu mă panichez. Aș scrie sau aș suna oamenii pe care îi iubesc și le-aș spune cât de mult au contat pentru mine, chiar dacă poate n-am știut mereu să arăt asta. Aș petrece timpul cu cei de lângă mine, fără telefoane, doar fiind acolo. La final, aș ieși afară, aș privi cerul și aș încerca să mă bucur de ultimele minute, gândindu-mă că, până la urmă, iubirea a fost cel mai important lucru.” (10D)
,,Dacă aș ști că mai sunt 75 de minute până la sfârșitul lumii, le-aș petrece vorbind cu oamenii pe care îi iubesc și le-aș spune ce n-am spus destul. Aș mulțumi, aș ierta și aș căuta liniștea. În ultimele minute, aș sta pur și simplu prezentă, fără teamă, doar cu recunoștință.” (10E)
„Gândindu-mă cum să răspund la întrebarea aceasta, mi-am dat seama de ce oamenii nu trebuie să știe când este sfârșitul lumii. Nu s-ar putea decide ce ar face în doar 75 de minute. Eu îmi doresc și încerc să trăiesc fiecare minut al vieții mele ca și cum ar face parte din ultimele 75. Dacă aș ști că mai am 75 de minute, aș aștepta cu nerăbdare «sfârșitul», care nu este decât un nou început. M-aș spovedi și aș participa la o Sfântă Liturghie, asta dacă nu am făcut-o deja până atunci.”(11E)
,,O astfel de veste, poate aduce teamă, neliniște, confuzie, dar poate aduce și bucurie. Eu aleg să cred că în viața mea ar aduce bucurie căci, la sfârșitul lumii, știm bine, îl vom vedea față către față pe Cristos și pe toți oamenii din toate timpurile. Dar până la acel moment sfânt de comuniune frățească întru Cristos și împreună cu Cristos, în ultimele 75 de minute aș merge la un preot pentru a primi sfintele sacramente. Apoi, aș sta în liniște, reflectând la darul întregii vieți-un dar neasemuit. Aș sta dacă este posibil cu cei mai dragi oameni sufletului meu, părinții. Urmând ca la final, să spun doar atât: Mulțumesc!” (11E)
Răspunsurile elevilor ne arată că în fața sfârșitului prioritizăm esențialul. Dar de ce să așteptăm sfârșitul, de ce să amânăm tocmai lucrurile primordiale, de ce să amânăm să fim alături de cei dragi, să iertăm, să iubim, să ne îngrijim mai mult de suflet? Începutul acestui nou an e un bun prilej de a nu a aștepta ultimele 75 de minute, de a nu amâna esențialul, ci de a trăi conștient fiecare minut, gândindu-ne că ar putea fi între cele 75. În acest an, alegeți să trăiți frumos, valorificând fiecare clipă astfel încât să puteți face ceea ce contează cu adevărat.