În trecerea grăbită prin lume către veci, Fă-ți timp, măcar o clipă, să vezi pe unde treci! Fă-ți timp să vezi durerea și lacrima arzând, Fă-ți timp să poți, cu milă, să te alinți oricând!
Fă-ți timp pentru adevăruri și adâncimi de vis, Fă-ți timp pentru prieteni, cu sufletul deschis! Fă-ți timp să vezi pădurea, s-asculți lângă izvor, Fă-ți timp s-asculți ce spune o floare, un cocor!
Fă-ți timp, pe-un munte seara, stând singur să te rogi, Fă-ți timp frumoase amintiri, de unul să invoci! Fă-ți timp să stai cu mama, cu tatăl tău – bătrâni… Fă-ți timp de-o vorbă bună, de-o coajă pentru câini…
În trecerea grăbită prin lume către veci, Fă-ți timp, măcar o clipă, să vezi pe unde treci! Fă-ți timp să guști frumosul din tot ce e curat, Fă-ți timp, că ești de multe mistere-nconjurat!
Fă-ți timp cu orice taină sau adevăr să stai, Fă-ți timp, căci toate-acestea au inimă, au grai! Fă-ți timp s-asculți la toate, din toate să înveți, Fă-ți timp să dai vieții adevăratul sens!
Fă-ți timp, ACUM! Să știi: zadarnic ai să plângi, Comoara risipită a vieții n-o mai strângi!
(Rudyard Kipling)