Ce-i drept de când mă știu viitorul m-a speriat, fie că era vorba de micile certuri cu prietenii, atunci când credeam că nu o să ne mai împăcăm niciodată și pana la marele subiect facultatea și încotro o să se îndrepte viața mea.
Recunosc, sunt genul de persoană care se ferește pe cât posibil de nou și necunoscut, având în vedere că nu ai siguranța zilei de mâine, dar pe de alta parte în același timp, tot ce ține de nou și necunoscut mă fascinează pentru că nu știi niciodată ce lucruri minunate îți rezervă viitorul.
În generală nu pot să spun că mă fost acel copil de “nota 10” și pe de o parte îmi pare rău, însă la sfârșitul clasei a VIII-a dorința mea cea mai mare a fost să reușesc să intru la liceul Catolic Sf. Iosif, așa că acesta a fost motivul pentru care am vrut să învăț mai mult. Din fericire am intrat, iar pentru că am intrat mi-am promis mie însămi că o să dau ce am mai bun din mine.
Am intrat în liceu cu multe frici dar și cu multe dorințe. Îmi era frică să nu dau din nou de bullying-ul din generală, îmi era frică că o să fiu cea mai slabă dintre toți, că nu o sa reușesc sa țin pasul, că nu mă voi înțelege cu noii mei colegi și că aceștia nu mă vor accepta; dar spre surprinderea mea a fost exact invers, toți au fost și încă sunt niște persoane deschise și drăguțe, bineînțeles unii mai mult alții mai puțin, dar așa e în viața, nu?
Mi-am dorit să reușesc să-i fac mândri pe părinți și nu în ultimul rând pe mine, să fiu mândră și mulțumită că am dat tot ce am putut. Din fericire am reușit, am reușit să fiu printre primii din clasă și asta cu ajutorul dorinței arzătoare de a arată că pot. Am reușit să fac asta din clasa a IX a până acum și vreau să o duc pâna la capat.
La sfârșitul clasei a Xa mi-am propus ca în vacanța de vară ce urma să vină să reușesc să mă decid cu privire la facultatea pe care vreau să o urmez, ca mai apoi să încep să mă documentez și chiar să mă apuc sa învăț. În final pe la jumătatea lunii august, am hotărât ce vreau sa fac, mă gândeam deja la asta de
prin clasa a X a, însă, m-am hotărât în acea vară, dar până să mă hotărăsc am dus destul de multe lupte de convingere cu mine însămi pentru că apareau clasicele întrebări: Dacă nu am ales bine? Dacă reușesc să intru dar apoi mă dau bătută? Dacă o sa fiu criticată? Dacă nu o sa fiu susținută? Dacă nu e sigur drumul pe care vreau sa merg? Dacă o să fiu cea mai slabă? Dacă mă mut în alt oraș și nu o să cunosc pe nimeni?Dacă o să rămân singură? Dacă nu o sa îmi fac prieteni? Dacă, dacă, dacă și iar dacă. Am început mai apoi să-mi achiziționez toate cărțile și materialele de care aveam nevoie iar apoi m-am apucat să iau notițe; am terminat și cu notițele în decembrie la începutul lunii, iar apoi m-am apucat de învațat.
În acest moment cele mai mari dorințe pe care le am și la care mă gândesc în fiecare zi au legătură cu faptul că vreau sa iau permisul, să reușesc să învăț tot ce am de învațat și poate să dau și simulările de bac și pentru admitere, să am grijă de corpul meu ca să mă mențin sănătoasă, să încerc să-mi înving fobiile, să strâng legăturile cu cei la care țin, să scap de toata toxicitatea din jurul meu, să mă implic în cât mai multe proiecte ca să pot să ies puțin din zona de confort, să-mi meargă bine mica mea afacere, să se termine lucrările de la casă ca să putem să ne mutăm, să nu mai fiu atât de naivă și să am atâtea așteptări de la cei din jur, să iau note mari și lista continuă dar cel mai important să mențin legătura și credința pe care o am în Domnul.
Încerc să mă gândesc mereu că toate planurile mele trebuie sa fie cât mai realiste ca sa le pot îndeplini dar pe lângă asta îmi doresc să fiu cât mai sigură pe faptul că îmi doresc sa fac acel lucru ca mai apoi să mă automotivez în fiecare zi și cu fiecare ocazie, iar pentru asta cred că mă ajuta faptul că sunt genul de om care consideră că nimic de pe lumea asta nu este imposibil dacă îți dorești cât de mult trebuie și cel mai important dacă muncești cât trebuie.
Merg mereu pe premisa că în viață ai nevoie de 10% talent și 90% muncă ca să reușești ce ți-ai propus.
Iar în ce privește viitorul….nu știu la ce să mă aștept, sper doar ca anul 2023 (sfârșitul clasei a XII a) să fie unul dintre cei mai buni ani ai mei …să am bacul luat, să fiu admisă la facultate, să am permisul luat. Să fiu cu adevărat fericită.
De multe ori mă gândesc că am un defect că privesc prea departe în viitor și că îmi alimentez singură fricile dar în același timp poate că e și o calitate pentru ca astfel să pot muncii pentru visele mele.
Sper să ajung un “om mare” empatic, cu un suflet frumos, muncitor și nu în ultimul rând o persoană cu adevărat frumoasă pe dinăuntru pentru că asta contează cel mai mult.