Poate că mulți dintre noi am observat-o la televizor, însă puțini ne-am întrebat cine este ea. Cu microfonul în mână și pasiunea pentru informare, fosta noastră elevă, acum reporter la știrile ProTV, ne-a împărtășit povestea ei de pe băncile școlii până în studioul de știri. Larisa Antal este numele ei, și este absolventa liceului nostru. Astfel, am rugat-o să ne povestească puțin din povestea ei.
Ce te-a determinat să îți dorești să studiezi la liceul nostru?
„Am ales Liceul Catolic pentru că aveam o verișoară care învăța deja acolo și mereu îmi povestea lucruri frumoase. Venea în weekend-uri acasă și țin minte că abia aștepta să vină ziua de duminică, să se întoarcă în Bacău. Eram prea mică să îmi dau seama atunci că este și unul dintre cele mai bune licee din oraș, dar mi-am mulțumit mai târziu pentru alegerea făcută. A contat și că nu trebuia să fac naveta și îmi doream mult să stau la cămin.”
Cum a fost viața de licean pentru tine?
„Dacă e să fac o comparație cu felul în care văd acum viața de licean, aș spune că liniștită. A fost una dintre cele mai liniștite și fără de griji perioade din viața mea. Pentru că stăteam în cămin, aveam un program foarte bine pus la punct și, practic, toată săptămâna stăteam în incinta liceului. Cred că am avut unii dintre cei mai buni colegi de cameră și de clasă pe care puteam să îi am. Și sunt convinsă că am fost în anturajul potrivit pentru un adolescent în dezvoltare, plecat departe de casă și de influența părinților.”
Când te gândești la perioada ta din liceu, ce amintire te încântă cel mai mult?
„Cu domnul diriginte, Rareș Drăghici, care venea în pauze din cancelarie, cu pumnii plini de alune, pe care le împărțea cu noi. Și orele în care vedeam filme în vizuină. Am înțeles că nu mai există vizuina acum și îmi pare rău.”
Ce facultate ai absolvit și care a fost cea mai valoroasă lecție pe care ai învățat-o acolo?
„Am absolvit Facultatea de Jurnalism, din Cluj-Napoca. Am învățat foarte multe lecții, însă dacă ar fi să aleg una aș spune că tu ești cel de care depinde în totalitate viitorul tău. Îmi amintesc că, inclusiv în liceu, mi se punea că sunt mult prea sensibilă pentru a fi jurnalist și că nu e un domeniu în care să mă potrivesc. Am simțit că nu e așa și am mers mai departe. Câțiva ani mai târziu, am ajuns să lucrez pentru cea mai importantă televiziune din România.
Și încă un lucru. Atât timp cât faci bine ce faci, indiferent de domeniu, nu vei trece neobservat. În facultate am făcut multă practică, din proprie inițiativă, și așa am ajuns să fiu observată de angajatorii din domeniu.”
Ai simțit că experiența ta la liceu te-a influențat în alegerea profesiei de reporter de știri?
„Acum că mă uit în urmă aș putea spune că da. Pentru mine liceul a fost un mediu cinstit. În ideea în care orele erau ore și distracția era distracție. Profesorii au fost corecți cu mine, la fel și pedagogii din cămin.
Și, automat, crescând într-un mediu în care fiecare știe ce are de făcut și face bine ceea ce face, în pătrățica lui, am învățat să fiu și eu la fel. Și cumva cred că asta m-a făcut să mă îndrept, inconștient, spre un domeniu caracterizat oarecum de aceleași principii. Și asta mă ajută foarte mult acum. În meseria mea, corectitudinea este cea care contează cel mai mult. Un jurnalist care pierde încrederea publicului său poate să se lase de meserie.”
Ce te-a inspirat să intri în acest domeniu și să devii reporter de știri?
„Niciodată nu am știut să răspund la întrebarea asta. Cred că a fost instinct pur. Nu m-am văzut niciodată reporter de televiziune sau prezentatoare de știri când eram mică. Atunci când am ales jurnalismul am făcut-o pentru că îmi plăcea să scriu și mă încânta ideea de a auzi povești direct de la protagoniști. Pe parcurs mi-am dat seama că instinctul m-a dus pe drumul potrivit și cred cu tărie că meseria asta mi se potrivește cel mai bine.”
Care ar fi sfatul tău pentru tinerii care doresc să urmeze această profesie?
„Aș vrea să știe că nu e ușor. Dincolo de ceea ce se vede la televizor, este foarte multă muncă în spate. Și multă responsabilitate. Dar e frumos și e un domeniu care oferă multe satisfacții. Îi încurajez să încerce, dacă simt că asta își doresc. Pentru că este loc sub soare pentru toată lumea. Îi încurajez să facă practică, să scrie și să citească mult. Și să se înconjoare întotdeauna de oameni mai deștepți decât ei. Au numai de câștigat.”
