De cele mai multe ori, zilele mele sunt foarte productive, mai ales cand am scoala. Ma trezesc in jurul orei 6, dar niciodata la 6 fix, pentru ca mereu prefer sa mai stau 10 minute in pat pentru a ma gandi cu ce sa ma imbrac sau ce sa fac in ziua respectiva. Evident ca nu ma gandesc la asta in doar 10 minute, si atunci cand ma uit la ceas e si 25, si ma grabesc pentru a avea timp sa si mananc. Dupa ce in sfarsit reusesc sa prind autobuzul, ma intalnesc cu prietena mea Denisa, si vorbim pana cand ajugem in clasa, sau mai bine zis, “punem tara la cale”. Cand ajungem in clasa (aste pe la 07:25), fiecare merge la locul ei, mai putin eu, pentru ca in fiecare dimineata ma asteapta Diana, deja cu geaca pe ea si cu banii pregatiti pentru a merge sa luam cafea si sendivusi, ceea ce sincer nu-mi displace, pentru ca fara ea, cel mai probabil, as uita ca mai am si un stomac ce necesita mancare. Dupa ce mancam, ne intoarcem la scoala si ne pregatim de ore.
Dupa ore, de cele mai multe ori merg la sala si stau o ora sau doua, depinde de cata anxietate imi dau oamenii de acolo, deoarece mereu o sa existe cineva care o sa zica “Nu faci bine” sau “Mai incordat”, dar cu timpul o sa ma obisnuiesc si o sa capat experienta.
Dupa ce imi termin antrenamentul, iau autobuzul si merg acasa. In autobuz am timp sa dorm si sa-mi recapat energia pentru ca atunci cand ajung acasa sa ma apuc si de teme. Cand ajung, mereu sunt asteptata cu mancare, fapt ce ma face mereu fericita pentru ca atunci chiar imi e foame. Dupa ce am mancat, mai stau de vorba cu parintii mei, si apoi, abia pe la ora 19 ma apuc de teme. Stiu ca e tarziu, dar asa m-am obisnuit. Dupa ce imi termin temele, ma apuc si de citit, asta daca nu sunt prea obosita, dar daca sunt, deschid televizorul si caut ceva la care sa ma uit, dar de cele mai multe ori, sfarsesc adormind cu el deschis, si sincer nu stiu cine il opreste, sper ca el singur, dar ma cam tem sa aflu raspunsul, asa sa evit sa pun intrebarea.
O zi din viata mea peste 15 ani
Peste 15 ani, sper din tot sufletul sa fiu mai matura si sa-mi organizez mai bine timpul, pentru ca daca nu o sa fie asa, nu ma vad prea bine.
In viitor, sper sa fiu mai responsabila si sa fiu avocat. Daca nu o sa fiu avocat, cel mai probabil tot o sa fac ceva ce-mi place, dar prefer sa ma imaginez in ipostaza asta. Deci, peste 15 ani, sper sa stau intr-un alt oras, si sa fiu pe cont propriu. O sa vreau sa lucrez de la ora 9, pentru ca nu sunt o persoana matinala, si cel mai probabil nici atunci nu o sa fiu. Sper ca si atunci sa am cel putin 2 pisici, pentru ca ideea de a locui singura nu-mi surade deloc.
Locul de munca as vrea sa fie unul care sa emane numai sentimente pozitive, sau cel putin sa ma inteleg cu cei de acolo. Cel mai probabil mi-as complica existenta si as munci mai mult decat as putea, dar programul incarcat ma face mereu fericita, pentru ca asta ma face sa ma simt productiva. Visez sa am o cariera de succes obtinuta prin multa munca si sa evoluez treptat. Vreau sa simt pe pielea mea ce inseamna replica celebra spunsa de parinti “Ai sa vezi cand o sa fi mai mare care sunt adevaratele greutati ale vietii”.
Si cam asa m-as vedea eu peste 15 ani, independenta si cu pisici.