În ciuda faptului că, de cele mai multe ori nu reușesc să o apreciez pe mama așa cum ar trebui, mereu încerc să nu o fac să sufere din cauza mea și să-i cer iertare atunci când îi greșesc.
De fiecare dată când îi ofeream cadou cu ocazia unei aniversări, ea îmi spunea că cel mai frumos dar pe care i-l pot face e să ascult de ea și să înțeleg că îmi vrea binele. Acest lucru îl țin minte de când eram mică și mă „fascina” mereu că asta e tot ce își dorește.
Deși nu am reușit de fiecare dată, mereu am încercat să-i ofer cadoul pe care și-l dorea, cel de a asculta de ea. La sfârșitul fiecărei zile mă gândeam dacă am supărat-o cu ceva și dacă o făceam (de cele mai multe ori o supăram, evident..), eram dezamăgită de mine și încercam să-mi repar greșeala.
Consider că, orice aș face, niciodată nu voi reuși să-i ofer mamei în măsura în care ea mi-a oferit mie. Pot scrie mii de pagini în care să enumăr toate lucrurile pe care ea le-a făcut pentru mine, dar dacă ar fi să scriu cât de multe i-am oferit eu, nu cred că aș scrie nici măcar o pagină…