Stând la ora 8 în fața liniei întâi,
Să-mi aștept trenul în gară,
Care uneori a fost flămândă,
De iubire de o vară.
Înțelegând că timpul mi-e demon,
În inima falnică să mă îngrop am încercat,
Un înger în cale a coborât ne-ncetat,
Și stelele au scăpat.
O strălucire de mare, mi-a luminat chipul,
Blând și dulce agitat,
În inima mea de furnică mică,
Mi-am lăsat și cerul sub pernă înstelat.
Și cu ochii tai albaștri senini,
M-ai privit pe geam, afară,
Ochii noștri s-au întâlnit pe drum,
În viața noastră mai amară.
Și-am încercat să-mi controlez ochii,
Să nu te scape din vederi,
Dar trenul dulcele uitat,
A plecat în revederi.
Cu o simplă lacrimă pe obraz,
Am înțeles că ai fost cândva, totul,
Dar nimic nu-i etern în viața noastră,
Cum însăși flacăra își are focul.
Alexandru Ciobotaru XIC