Ard de nerăbdare să te cunosc printre stele,
Încerc cu un dulce fior sa trec peste ele,
Dar cu un simplu miros îmbătător de trandafir,
Am înțeles că tu ai fost și dulcele meu fir.
De gheață și inima mi-a răbdat să-ți spun ce simt
Încerc cu o petala să șterg dinadins un cer înnegrit
De fluturi de zăpadă, albi pierduți în vid
Te simt și prin zăpadă îmi ești ca și un ghid
Razele tale de soare le simt,
In fiecare dimineață când răsar,
Însă tu nu știi că eu am fost presimt,
De inimile celor care ard.
În minutele tale de furtună erup
Și-mi spun inimii să tacă
Că totul a fost în suflet și în trup
Nimic nu e de grabă.
Pe cer lucesc mii de stele
De lacrimi eu le șterg in vis
In urletele despărțirii mă apuc să închid
Un singur vis in ale tale aripi.
Și-ncerc să plec departe-n zare
Însă tot te găsesc acolo
Până când in visele mele te simt
Tu nu mai ești acolo.
Am plecat să-ți spun că totul a fost un vis
Însă nimeni nu mă crede
Pentru că stelele au încetat să apară
Când te strigam de-afara.
In nisip mă pierd când încerc să te caut
Și nu-mi răspunzi cu vocea ta suavă
Însă știu că tu ai fost ca și apa
În visele mele de vară.
Te șterg din minte, un vis îmi așterne
Și inima care bate in pieptul meu îndurerat
O iubire se pierde în lacrimi amare
Cum sufletul își vrea și el un iad.
Ciobotaru Alexandru XI C